Un scriitor nemţean celebru în lume, necunoscut în ţară

Cum se scrie istoria… În vreme ce în România se puneau bazele proletcultismului, iar marii artişti, scriitori şi filosofi umpleau puşcăriile politice unde mureau în mizerie şi în chinuri sau rămîneau traumatizaţi pe viaţă, Constantin Virgil Gheorghiu publica în 1949 “Ora 25″ roman care se traducea în zeci de limbi pe toate meridianele. Cartea este tragică şi absurdă, ea integrîndu-se existenţialismului aflat în acei ani în plină afirmare. Preotul şi scriitorul Gheorghiu era şi el condamnat de regimul comunist: nu era tradus, nu era publicat, îi era interzis numele în ţara lui. Ce condamnare mai grea poate fi pentru un scriitor decît aceea la prohibiţie?

Constantin Virgil Gheorghiu s-a născut în 1916 la Totoieşti, comuna Războieni, din judeţul Neamţ, în familia unui preot. Copilăreşte la Petricani, unde face şi studiile primare, apoi intră la Liceul militar din Chişinău. Încă din clasele primare începe să scrie versuri. În timp ce studia la Chişinău şi Cernăuţi (colegiu la care se transferase în 1935), deja publica în Biletele de papagal ale lui Tudor Arghezi. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost reporter special pe front, apoi ataşat cultural la Zagreb. Tot în timpul războiului a publicat cîteva plachete de versuri, romanul “Ultima oră” şi două volume de reportaje de pe front, volume prefaţate de Tudor Arghezi. După 23 august 1944 a petrecut cîţiva ani prin lagărele din Germania, în condiţii groaznice, apocaliptice. Odată eliberat, a făcut studii de teologie la Heidelberg şi, din 1963 pînă în 1992, cînd s-a stins din viaţă, a fost paroh al Bisericii Ortodoxe din Paris. El a debutat ca poet la Bucureşti, în 1937, cînd îi apare primul volum de versuri “Viaţa de toate zilele”, iar în anul 1940 obţine Premiul de poezie al Fundaţiei Regale, cel mai prestigios premiu literar din acea vreme. Constantin Virgil Gheorghiu a avut o prodigioasă carieră literară, dar necunoscută publicului cititor din ţară.. Romanul “Ora 25″ a fost tradus în 40 de limbi şi a fost ecranizat (cu Anthony Quinn în rolul principal). Autorul a fost elogiat în cronici, studii şi eseuri de mari scriitori de pe mapamond, după cum a avut o susţinută corespondenţă cu mulţi autori români din exil şi din ţară, dar şi cu scriitori străini faimoşi.

Cele două cărţi publicate de Editura “Crigarux” – Nemuritorii din Agapia şi Perahim – sînt scrise în ani diferiţi şi în registre diferite, deşi în  ambele o parte dintre personaje sînt poliţişti sau răufăcători. “Nemuritorii din Agapia”, în traducerea lui Virgil Răzeşu,  este o carte cu tentă poliţistă dar care abordează şi o tematică politică, socio-istorică, apărută în Franţa în 1964, este prima carte scrisă direct în limba franceză de autor. Romanul are, prin construcţie, trei nivele narative. Unul poliţist – în oraşul Agapia, nod de cale ferată important, se produce o crimă odioasă, al cărei făptaş nu lasă nici o urmă. Al doilea nivel, cel politic şi social, scoate la iveală un conflict mocnit între fanarioţii satrapi şi familiile ţărăneşti. Al treilea nivel este cel religios: nemuritorii Agapiei cred în izbăvirea prin raiul ceresc. Mai trebuie remarcat faptul că acest roman face parte, împreună încă alte cinci, din “Ciclul Petrodava”. De altfel, numele Petrodava este utilizat şi în acest roman, alături de altele legate de toposul locului, Neamţ.

Cea de-a doua, “Perahim” (roman considerat egalul celui celebru “Ora 25″), apărută în 1961 la Paris, este considerat un roman simbolic, toate personajele purtînd nume simbolice. “Este un roman pe cît de realist, pe atît de himeric, de fantastic, de zguduitor. Poate tocmai prin tragismul său. Oprindu-se la mahalaua Griviţei, ca şi Eugen Barbu în “Groapa”, autorul a părăsit lumea “nemuritorilor”, a drepţilor şi inocenţilor, cantonînd la un univers tulbure, muncitoresc, citadin, de o culoare incertă. Deşi martir, Perahim este un personaj satanic, hidos.

ziarulceahlaul.ro