Daniela Zeca Buzura: „TVR Cultural e o cauză colectivă“

În cursul zilei de luni, 13 august, i-am adresat Danielei Zeca Buzura, directoarea postului TVR Cultural, mai multe întrebări. Acestea erau: cînd aţi aflat despre desfiinţarea TVR Cultural? Care a fost primul dvs. gînd, după ce aţi aflat de­spre desfiinţare? Aţi avut vreo negociere anterioară deciziei? Puteţi, cumva, să întoarceţi hotărîrea Consiliului de Administraţie? Ce se va întîmpla, mai departe, cu emisiunile, cu angajaţii şi colaboratorii de la TVR Cultural, dacă decizia de desfiinţare se păstrează? Veţi concura pentru postul de director la TVR 2 Cultural?

Din păcate, am senzaţia că orice v-aş declara acum, după decizia de desfiinţare a TVR Cultural, implică un gest de autoeroizare, de revanşă, şi chiar nu este cazul, cu atît mai mult cu cît nu am avut, aşa cum m-aţi întrebat, o „negociere“ anterioară momentului, nu mi s-au cerut un proiect de redresare şi nici un model de grilă de avarie, graţie căruia să putem traversa un moment cu adevărat critic pentru serviciul public de televiziune.

Un lucru e cert, îl aprob şi îl confirm, cu tărie: o reformă în interiorul Televiziunii Române este necesară şi urgentă, dar nu cred că primul pas în declanşarea ei era acela de a suprima emisia unei nişe tematice care se derula de 10 ani, care îşi crease un public şi făcuse dovada performanţei: cele mai multe premii aduse TVR-ului, în ultimul deceniu, şi cele mai mici costuri de producţie. Şi mai e un aspect deloc neglijabil: TVR Cultural a reuşit să îşi formeze şi să deţină (atenţie, foarte mulţi jurnalişti se formează într-o matcă şi migrează repede spre canalele care oferă salarii motivante) un grup de specialişti pe care cu greu îi vom menţine în interior dacă nu mai au platforma de exprimare de care beneficiaseră. Ca să explic mai exact: e mult mai uşor să faci dintr-un bun jurnalist cultural un foarte bun jurnalist pentru un canal dominant comercial, care difuzează ştiri, politică, sport, divertisment şi mondenităţi, pe cînd, în sens invers, formarea durează cîţiva ani.

TVR Cultural nu era cea mai bună nişă tematică de pe lume. A avut greşeli, ezitări, şi-a căutat multă vreme drumul, nu a beneficiat de promovare, ci doar de neînţelegerea constantă a mai multor manageri generali, cu mici excepţii, care sînt cunoscute. Dar a avut cîteva merite vizibile şi de necontestat: o coerenţă tematică şi editorială, discernămînt şi competenţă în selecţia ofertei şi nu poate fi acuzat că a transportat vreodată vreun mesaj politic. A stîrnit şi contestări suficiente întotdeauna, cît să rămînă creativ şi dinamic, fiindcă mediul cultural nu e niciodată unul cristalin şi comod. E destul să ne uităm la reacţii: de pildă, sînt moderatori care au „funcţionat“ la TVR Cultural cîte 4-5 ani, în condiţii procustiene, dar care au primit un onorariu şi s-au bucurat de o vizibilitate rapidă, eficientă, pe care nici una dintre cărţile, conferinţele sau prestaţiile lor nu le-ar fi adus-o. Aceştia erau datori nu să ne apere, ci să înţeleagă faptul că, în acest moment, TVR Cultural e o cauză colectivă, cu rezonanţe care depăşesc orice frustrare personală – după cum sînt alţii care ne-au acuzat cîndva ori ne-au criticat, îndreptăţit sau nu, şi care acum au declarat răspicat că vor ieşi în stradă pentru ca aceste programe să continue.

Ierarhic, eu nu pot influenţa în nici un fel decizia Consiliului de Administraţie din TVR, dar am sperat cu toată buna-credinţă că mă vor chema, cel puţin în al 12-lea ceas, să îmi aduc argumentele, probele şi să iniţiem o discuţie ca între profesionişti. Ceea ce vă spun nu e nici pe departe o acuză sau un reproş, cu atît mai puţin o victimizare în urma unui război care, de fapt, nu a avut loc.

Sînt ziarist al Televiziunii Române de 18 ani. Am parcurs toate etapele, de la reporter pînă la ceea ce sînt astăzi, cu răbdare, în tăcere şi cu efort. Chiar sînt un specialist în profesia mea şi mi-am văzut întotdeauna de treabă, astfel că, e ştiut, nu e tocmai simplu să îmi vorbeşti despre televiziune fără să ştii ceea ce eu însămi am învăţat cu multă trudă. În acest moment, pentru mine, un canal cultural reprezintă mult mai mult decît o miză personală. În toţi anii care au trecut, mi-am închis ermetic orice ambiţie sub misiunea de a fi manager: în mod deliberat, nu am publicat literatură timp de 9 ani, cu convingerea că nu poţi face bine mai multe lucruri deodată şi nu am lăsat nici un sacrificiu deoparte pentru ca TVR Cultural să fie ceea ce devenise. Am acumulat o experienţă dificil de omis, pentru că, timp de 8 ani, m-am exersat exclusiv în jurnalismul cultural (de la practică la teorie şi concept), cu toată credinţa. Măcar pentru aceste motive sînt optimistă: preşedintele Claudiu Săftoiu a făcut două declaraţii publice, afirmînd că, în noua configuraţie a serviciului public, TVR 2 va fi un canal cultural. Am încredere în această promisiune. E posibil ca ea să fie o simplă perdea de fum, după suprimarea unor programe care constituiau, aşa cum directorul general însuşi a spus, „o efigie“ a Televiziunii Române.

Să nu uităm un aspect: TVR Cultural era o nişă tematică recent poziţionată, TVR 2 este un canal generalist. Există un mare cîştig, dar şi o pierdere în această reprofilare a canalului, iar echilibrul şi succesul ei depind de competenţa şi de coerenţa în proiect ale celui care va manageria noul TVR 2. Să luăm partea bună a situaţiei: conform promisiunii făcute de preşedintele-director general, sînt toate şansele ca acest al doilea canal al TVR să devină unul cultural şi educaţional, mai puternic şi mai vizibil. Cu această convingere voi participa la concursul care se va organiza pentru TVR 2, iar dacă arbitrajul este corect, cred că am multe şanse.

observatorcultural.ro

Reclame