Gheorghe A.M. Ciobanu : „Mecena, Medic şi Misionar – Teodorescu” -note critice

Gheorghe A.M. Ciobanu – un umanist cordial

 Profesorul şi omul de cultură Gheorghe Ciobanu, intelectual eminent, a dovedit convingător şi constant că aşa zisa provincie poate exista doar în irealul administrativ, în plan spiritual având adesea priorităţi incontestabile. Este indubitabilă contribuţia provinciilor româneşti la configurarea unei dimensiuni naţionale apte să exprime potenţialul creator al unor artişti de notorietate nu numai românească.

Creativitatea unui spaţiu face prin însumarea cu celelalte oferte din varii zone ale aceleaşi spiritualităţi argumentul unei diversităţi în numele amprentei valorice comune. La o asemenea constatare aderă de câteva decenii şi romaşcanul Gheorghe Ciobanu, un fel de geniusloci al oraşului de pe malurile Moldovei, al ctitoriilor medievale. Generos şi tenace, Profesorul a făcut din catedra de la Liceul oraşului un spaţiu al dialogului cu elevii deschişi spre toate orizonturile cunoaşterii autentice. Magistrul a luminat calea unor generaţii şi s-a descoperit pe sine ca un umanist veritabil ale cărui largi cunoştinţe au conturat profilul unor potenţiali intelectuali şi creatori.

Bonom şi cordial, fragil şi generos, Profesorul a transformat catedra în amvonul unor conferinţe, al căror miez avea consistenţa unei vaste culturi şi pasiunea unui spirit de tip renascentist.

Am avut privilegiul de a-1 cunoaşte, de a ne întâlni sub semnul artei şi de a sluji deseori împreună în altarele frumosului. Conferinţele sale, molcome şi ataşante, sunt asistate de un public interesat şi care reacţionează de fiecare dată cu entuziasmul recunoaşterii unui har şi bucuria de a aprecia un concitadin. Provincia culturală se definea cu orgoliul discret al unor priorităţi locale incontestabile, iar eminentul conferenţiar, discret şi marcat de fireasca emoţie a unui sensibil, cucerea definitiv un public care îşi cunoştea trecutul şi valorile sale perene. Stăpân pe arta discursului public, viziunea generoasă asupra artelor, buna relaţie cu orizontul filozofic şi hermeneutica subtilă a comunicării a făcut permanent din prezenţele sale publice veritabile evenimente, ştiind la perfect arta măsurii. Debutul fiecărui discurs marcat de emoţie firească se transforma treptat într-o copleşitoare demonstraţie de erudiţie şi palpit vital. Conjuncţiile dintre artele vizuale şi cele ale filosofiei şi muzicii alcătuiesc triada prin care vorbind se împlinea pe sine ca un veritabil om al renaşterii.

L-am ascultat deseori, suntem prieteni în plan uman şi spiritual şi cred că acest lucru ne onorează reciproc şi ne face solidari în ordinea afectivă şi axiologică. Cărţile sale, dincolo de acribia informaţiilor, au frumuseţea unor interpretări în cheie majoră, cu tonurile înalte ale triumfului spiritului uman ca o victorie asupra mundanului. Legaţi o vreme prin admiraţie de Maestrul Ion Irimescu am intrat şi, uneori, am oficiat alături în altarul creaţiei Maestrului de la Fălticeni, i-am dedicat, fiecare din noi câte un binemeritat elogiu şi i-am adus, firesc, omagiul bine meritat. Gheorghe Ciobanu a scris, cu sensibilitatea şi subtilitatea cunoscute, un eseu despre condiţia creatorului şi valorile simbolice ale artei sale. Alături de alte inspirate eseuri, Gheorghe Ciobanu s-a definit în timp ca un reper maximal în ordinea valorii, al generozităţii şi artei de a transmite concomitent, emoţii şi idei.

Salut cu cordialitate gestul bârlădenilor de a-l onora prin editarea unei cărţi despre spiritul timpului şi al valorilor ca pe un gest de tandreţe faţă de un mare intelectual al Moldovei şi nu numai… Aştept, alături de cei, deloc puţini, care îi preţuiesc ideile şi gândurile despre artă ca vocea sa de intelectual rasat să atingă tonul subtil al vechilor madrigaluri…

Valentin Ciucă

Un gând despre „Gheorghe A.M. Ciobanu : „Mecena, Medic şi Misionar – Teodorescu” -note critice

Comentariile sunt închise.