Moldova e România

Astăzi, în anul de graţie 2012, afirmaţia Moldova e România, este o realitate şi nu o simplă lozincă. Şi nu oricum, ci în perfectă conformitate cu dreptul internaţional. Acesta este un fapt care rezultă din câteva observaţii simple pe care le voi expune în cele ce urmează.

Nu mă voi opri astăzi asupra faptului că Moldova (românească) a avut întotdeauna ponderea cea mai mare din punct de vedere teritorial, demografic, administrativ, politic şi cultural. Să examinăm chestiunea din punct de vedere juridic.

„Moldova este România” depăşeşte cu mult rangul unei certitudini naţionale a românilor şi asta pentru că din punctul de vedere al dreptului internaţional, cu care nimeni nu trebuie să se joace, aceasta este o afirmaţie cu greutate juridică de prim rang, recunoscută de toate ţările ONU. Să vedem cum: toate ţările lumii care recunosc România ca stat suveran, recunosc, de iure şi de facto, că Moldova este România, pentru simplul fapt că exact aşa s-a născut România prin cedarea suveranităţii de către Moldova şi Muntenia către noul stat România. Răuvoitorilor şi celor grei de cap le repet că actul de naştere al României a fost semnat de moldoveni împreună cu muntenii atunci când au decis reunirea într-un singur stat numit România. Aşadar, conform normelor juridice internaţionale, succesorul de drept al Ţării Moldovei este România.

Unirea principatelor dunărene Moldova şi Muntenia din 1859 a fost consfinţită de voinţa moldovenilor prin vot liber exprimat (adunările ad- hoc). Este un fapt cunoscut astăzi că marii artizani ai unirii erau în bună parte moldoveni. A devenit o obişnuinţă ca atunci când vorbim despre unirea din 1859 tuturor ne vine pe buze numele unui Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri sau Mihail Kogălniceanu, toţi moldoveni get-beget, primul dintre ei fiind însuşi domnitorul Moldovei. Ei bine, aceşti bravi bărbaţi ai neamului sunt astăzi murdăriţi fără ruşine de către pigmeii neamului nostru, falşii moldoveni, aşa-zişii moldovenişti care-i numesc trădători. Păi, ce au trădat ei, stimabililor, interesul rus căruia voi îi sunteţi cele mai plecate slugi? La mai bine de o sută cincizeci de ani de la unirea principatelor, astăzi, mai mult ca oricând ştim că decizia marilor noştri înaintaşi a fost vizionară pentru salvarea noastră ca neam.

Că unirea a fost un act în interesul moldovenilor o dovedesc fără putinţă de tăgadă realităţile de astăzi, căci moldovenii din România au fost cel mai bine protejaţi din punct de vedere identitar, lingvistic, demografic. În Moldova românească nu au existat deportări, ucideri sau prigoniri bazate pe criterii etnice aşa cum s-a întâmplat în teritoriile aflate sub stăpânirea rusă. Moldovenilor din Iaşi, Suceava, Vaslui sau Botoşani nu le-a impus nimeni în şcoală ori administraţie vreo altă limbă, nu le-a spus nimeni că nu se pot închina în limba lor sau că trebuie să vorbească na celoveceskom iazîke, aşa cum s-a întâmplat în teritoriile ocupate ale părţii răsăritene a Moldovei. Dovadă stau statisticile de astăzi:

„… Moldovenii românofoni, s-au menţinut în proporţie de 97% în cele 46% din vechiul voievodat, aparţinând astăzi României, în proporţie de 76% în cele 36% din vechiul voievodat, aparţinând astăzi Republicii Moldova, şi în proporţie de 8% în cele 18% din vechiul voievodat, aparţinând astăzi Ucrainei” [sursa Wikipedia]. Datele prezentate nu au nevoie de comentarii, trageţi concluziile singuri.

Şi nu doar moldovenii dintre Carpaţi şi Prut au participat la crearea statului român modern, ci şi teritoriile de peste Prut. În acest context, menţionăm că la unirea din 1859 au participat şi trei judeţe din Basarabia (Ismail, Cahul şi Bolgrad), care constituie un teritoriu mai mare decât cel al Transnistriei de astăzi pentru care se face atâta caz. Această notă trebuie făcută pentru a demonta unul din falsurile des auzite astăzi, anume că teritoriile transprutene nu au fost parte a proceselor formării României. Ei bine, au fost!

Mă întreb cui anume îi strigă „Peste Prut!” alde Tuleanţev sau ţde teapa lui care în mod mincinos spun că apără „identitatea moldovenească”? De ce nu-i întreabă nimeni cum s-a ajuns ca „cei mai protejaţi moldoveni” în viziunea lor, cei din actuala Ucraină, să mai fie doar 8%? Eu, ca moldovean din Iaşi, nu am priceput niciodată cum cineva care nici nu-mi vorbeşte limba sau o vorbeşte mult mai prost ca mine poate striga cât îl ţin rărunchii că-mi protejează identitatea, inclusiv cea culturală. Cum!? Unul care nu ştie să spună nici măcar râu, răţuşcă, rămurică ori cine era Nică a Petrei are pretenţii de salvator al moldovenilor. Observaţii de acest fel mă fac să spun, fără a greşi prea mult, că moldoveniştii nu sunt moldoveni. Ideologia otrăvită a moldoveniştilor antiromâni trebuie denunţată cu hotărâre, căci ea nu ne-a adus decât nenorocire. Moldovenismul nu este altceva decât anticamera deznaţionalizării, iar moldoveniştii – lupii în piele de oaie care încearcă să înfăţişeze drumul spre pierzanie a moldovenilor drept cel mai mare bine din lume. Nu-i credeţi, priviţi statisticile! Vizitaţi Bucovina, Suceava, Neamţul şi apoi mergeţi la Bolgrad, Cetatea Albă sau Storojineţ să vedeţi care s-au păstrat mai moldoveni. Peste Prut sunt fraţii voştri, sunt rudele voastre, sunt moldovenii care au creat România, cel mai de succes proiect politic la care au participat vreodată moldovenii.

Basarabia e Moldova! Iar Moldova… România! Cam aşa ar trebui tranşată chestiunea Basarabiei ori de câte ori ne lovim de extremismul moldovenist şi falşii săi corifei care nu încetează să roadă ca omizile în seva noastră naţională. Noi suntem moldoveni, noi suntem români coborâtori din Suceava, Orhei, Vrancea, Tighina, Maramureş ori alte pământuri strămoşeşti, copii ai legendelor moldave ţesute în cel mai curat chip românesc pe plaiurile voievodale moştenite din străbuni. Noi nu vom permite ca străinii să ne împartă şi să ne risipească cum doresc ei. Să ne regăsim, căci Moldova e România, moral şi juridic, este dreptul nostru istoric pe care nimeni nu-l poate contesta.

Vasile Gheorghiu basarabialiterara

Reclame