Doamna Elena Rareş, soţia lui Petru Rareş

Doamna Elena [Ecaterina] Rareş  (n. aprox. 1490, Serbia-d. 1553, Suceava), soţia domnului Moldovei Petru Rareş (1527–1538, 1541–1546), regenta lui Ştefan Rareş (1551–1552), ctitor. Fiica despotului sârb Iovan Brancovič şi a Elenei Iacşici, era coborâtoare, după tată, din familia voievozilor Nemanja, a marchizilor de Montferrat, a ducilor de Mantua, fiind rudă şi cu marile familii aristocratice sârbeşti şi albaneze. Una dintre surorile ei vitrege, Despina Miliţa, a devenit soţia domnului Ţării Româneşti, Neagoe Basarab. S-a căsătorit cu Petru Rareş în primăvara anului 1530 (momentul trecerii ei prin Transilvania figurează în registrele Braşovului în luna aprilie). În 13 iunie 1531 se naşte primul lor fiu, eveniment consemnat în registrele bistriţene. Au avut împreună patru copii, trei băieţi: Iliaş, Ştefan şi Constantin, şi o fată, Ruxandra. După alungarea soţului din prima domnie, Doamna Elena Rareş s-a refugiat cu copiii în cetatea Ciceului (1538), de unde a revenit la Suceava după luna august 1541. Sosirea doamnei este relatată plastic de Miron Costin (care plasează evenimentul în luna mai): „ieşitu-le-au Petru Vodă înainte trei mile de loc şi multă bucurie era la adunarea lor; că pe câtă jale fusese când se despărţise la Cicei de se duse la Ţarigrad, mai multă bucurie şi veselie era acum la împreunarea lor” (Letopiseţul Ţării Moldovei). Moartea soţului i-a permis să conducă ţara, o perioadă, în timpul domniei lui Iliaş, nevârstnic, şi apoi împreună cu celălalt fiu, Ştefan. Iliaş, „pom înflorit pe din afară, iar dinăuntru lac împuţit” (Macarie), a trecut la religia islamică şi a plecat la Constantinopol, după 1 mai 1551. Grigore Ureche prezintă astfel situaţia: „Au lăsatu domniia la mâna fraţine-său, lui Ştefan Vodă şi a mâni-sa, în anii 7059 [1551] mai 1, şi el s-a dus la Suleiman” (Letopiseţul Ţării Moldovei), punând Adunarea Ţării în faţa faptului împlinit, obligând-o să confirme noua conducere. S-a amestecat în problemele succesiunii la tron, după asasinarea lui Ştefan, la 1 septembrie 1552, sprijinind pe boierul Joldea, fost mare comis. Doamna Elena Rareş a ctitorit mai multe lăcaşe de cult – bisericile Sf. Gheorghe (1551) şi Uspensia (1552), în Botoşani (târg cu care avea legături speciale, vama fiind apanajul ei personal) sau Sfânta Înviere (1551), în Suceava, pe a cărei pisanie stă scris: „Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, a început acest hram în numele Învierii lui Hristos, L-a făcut şi isprăvit Elena Doamna lui Petru Voievod, fiica lui Ioan Despot, pentru sufletul Domnului ei, Petru Voievod, şi pentru sine, în anul 7059 [1551], luna ianuarie 15 zile”. A murit executată din porunca ginerelui său, Alexandru Lăpuşneanu (1552–1561, 1564–1568), pentru organizarea unui complot ce viza urcarea pe tron a lui Constantin, cel de-al treilea fiu; „a pus de au sugrumat pe bătrâna soţie a lui Petru voievod” (Cronicile moldo-polone). A fost înmormântată în biserica Mănăstirii Probota, ctitoria soţului său, pe piatra de mormânt scrie cu slove: „Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elina, doamna lui Petru Voievod, fiica lui Despot ţarul, care s-a strămutat în acest lăcaş şi în veşnicele lăcaşuri, Veşnica ei pomenire. 7…”.

 

Fişa se regăseşte în Enciclopedia personalităţilor feminine din România, coord. George Marcu, cuvânt înainte acad. Marius Sala, lucrare publicată de Editura Meronia, Bucureşti, 2012.

George Marcu   reteaualiterara

Reclame