Grigore C. Moisil – Gânduri

  • O anecdotă în care nici ascultătorii, nici povestitorii, nu înţeleg ce se întâmplă, se numeşte roman psihologic.
  • Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat fără succese şi pentru o femeie cu prea multe.
  • Marele regret al vieţii mele este de a nu fi avut nici unul.

  • – Domnule profesor, credeţi în vise?

– Sigur, dragă! Să vezi: acu’ câtăva vreme am visat că devenisem academician, că eram în aulă şi prezidam o şedinţă. Şi când m-am trezit, într-adevăr eram academician, eram în aulă şi prezidam o şedinţă.

  • La şedinţa de Consiliu profesoral în vederea titularizării, prof. Ştefan Procopiu a votat contra numirii lui Moisil, „candidatul fiind prea tânăr” pentru a ocupa postul de profesor.

– E un defect de care mă corectez în fiecare zi, a replicat Moisil.

  • Un prieten îi spune într-o zi:

– Matematica asta pe care o predici tu, m-am săturat de ea până-n gât.
Moisil:
– Dar matematica se face de la gât în sus!

  • O reporteră spune la un moment dat, în cursul unui interviu:

– Ştiţi că adevărul supără!
Moisil:
– Pe mine o teoremă de matematică nu m-a supărat niciodată.

  • Cugetări

O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunoscut, către acela care îi prinde nu numai înţelesul, ci şi toate subînţelesurile.

  • Cineva l-a întrebat: „Credeţi că e potrivit ca un profesor să facă glume la cursuri?”

Profesorul Moisil a răspuns: „Ştiinţa nu e tristă, decât pentru unii.”

  • Ştiinţa se răzbună ca o femeie: nu când o ataci, ci când o neglijezi.

  • Libertate totală, ai impresia că e un joc de cuvinte; cel puţin pentru mine pare o expresie corectă din punct de vedere gramatical, dar de fapt nu are sens, căci fiecare trebuie să se încadreze în legile societăţii.

  • Problema morţii este vie (la o anumită vârstă).

  • Un om e uman nu numai prin defectele lui, ci şi prin calităţile lui.

  • Se ştie că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele să ţi se pară uşoare.

  • Măsura legislativă, o indicaţie administrativă este una din componentele vieţii unei societăţi; opinia publică e o altă componentă. Nu trebuie crezut că dacă se decretează o lege, ea se va şi aplica. Nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le aplică.

  • Pe omul cu adevărat capabil, limitele îl stimulează. Evident, morala nu e „puneţi, fraţilor, piedici!”, ci „dacă daţi de piedici, depăşiţi-le!”.

  • Eu cred că omul trebuie să caute să găsească plăcerea în însăşi munca lui. Consider că munca e o pedeapsă, numai dacă omul nu se află la locul potrivit, dacă face altceva decât îi place.

  • Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între cutare şi cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face la ore fixe.

  • Matematica se face când îţi vine o idee. Noaptea sau dimineaţa, când te scoli, când te speli, te gândeşti. Dacă nu te speli, te gândeşti când nu te speli.

  • Greu nu e să ai dreptate, greu e să convingi pe alţii. Nu întotdeauna e greu, ci numai când ai dreptate. Şi mai ales e greu să convingi pe cei care spun că s-au convins.

  • Se ştie că o idee începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o banalitate şi sfârşeşte prin a fi o prejudecată.

  • Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat şi la 60 stimat.

  • Întrebările la care trebuie să răspunzi cel mai sincer sunt cele pe care ţi le pui singur.

  • Numai prostia poate să aibă intermitenţe.

  • Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.

  • Nu e de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită.

Reclame