Florentina Niţă – Poezii dintr-un ierbar

Rondel cu meri în floare

Merii încep să înflorească

Cât au în sânge dimineaţă,

Trezirea sevei naşte viaţă

Din roua gândului să pască.

 

Nu semănati altoi de gheaţă

Pe vrejuri ce nu pot să crească.

Merii încep să înflorească

Cât au în sânge dimineaţă.

 

Vechi anotimp să primenească

O lege a firii îi supune

Pe pomul bun ori uscăciune.

Când seva urcă-n crengi firească

Merii încep să înflorească.

 

*

Schiţă pentru un portret 

Tu ai greşit pesemne cândva, la început,

la începuturi,

când s-a ales fiinţa din neanturi.

Nu încapi în matca asta de trăiri împrumutate

şi de semne deja ştiute.

Esti altfel,

deşi pari că nu te deosebeşti de ceilalţi

decât în orele lungi de contemplare.

Tu, draga mea, puteai să îţi alegi

o eră mai grozavă,

mai plină de mistere şi de vise,

să te cuprindă, să te uimească.

N-ai vrut ori n-a fost dat?

Eşti dincolo de tot ce pare,

treci aproape neobservată,

ai ajuns să te asemeni

cu fumul depărtărilor când îţi toarce

în blana de sub picioare.

Şi ne privesti c-un soi de nepăsare înţeleaptă

de parcă n-ai mai fi rămas

decât o revărsare înlăuntru.

Da, ai greşit irevocabil,

n-ai pus accentul unde trebuie,

acolo unde cade sensul forte,

adică lângă suflet.

Ori se mai poate ca eu să fi murit de mult

şi-acuma să nu fi rămas decât

o vagă părere despre mine cel de altădată.

Ci tu, ca amintirea mea de-atunci,

lasă-mă să te cred încă aproape –

mi-e teamă de întunericul

din casa asta goală!

*

Aroma florilor uscate

Aroma florilor uscate

Pe pagini albe de ierbar,

Crâmpee de luciri furate

Pe-al nefiinţelor hotar.

 

Din anotimpuri răsfirate

Ca adieri de vânt apar.

Aroma florilor uscate

Pe pagini albe de ierbar

 

Cu străluciri din alte ere,

Culori pe pagini presărate,

Contururi şterse efemere,

De lujere îmbălsămate –

Aroma florilor uscate.

Reclame