Doamna Maria Despina – Soacra lui Ştefan cel Mare

 

 Soţia domnului muntean Radu cel Frumos (1462–1475, cu întreruperi), mama ultimei soţii a lui Ştefan cel Mare (1457–1504). Considerată a fi fost o prinţesă sârbă sau albaneză (Ştefan Gorovei subliniază legătura cu Gjergj Aranite Comnen, demonstrând posibilitatea paternităţii acestuia), s-a căsătorit cu Radu cel Frumos cu care a avut o fiică, Maria Voichiţa. La 24 noiembrie 1473, domnul Moldovei Ştefan cel Mare atacă Ţara Românească, domnul muntean fuge, lăsând în mâna invadatorului familia şi tezaurul ţării. Maria Despina şi fiica ei nevârstnică sunt capturate şi duse în Moldova. Evenimentul este redat de două scrieri contemporane – Letopiseţul anonim al Moldovei, care relatează că „…a luat şi pe doamna lui Radul voievod şi pe fiica lui, care-i era singura născută şi toate comorile lui şi toate veşmintele lui şi toate steagurile lui”, şi de Cronica moldo-germană: „…atunci a luat Ştefan voievod castelul şi a pătruns cu forţa înăuntru şi a luat lui Radul voievod pe soţia lui şi pe unica lui fiică, cu toată oastea şi mari comori”. Din 1478, odată cu căsătoria fiicei sale cu domnul Moldovei,Maria Despina devine soacra marelui voievod, fiind tratată ca atare. Nu se ştie cu certitudine dacă s-a retras la mănăstire, dar se cunoaşte faptul că a fost înmormântată în straie de călugăriţă, după un obicei sârbesc. Acelaşi letopiseţ afirmă că „în anul 7008 [1500], luna mai 11, luni, a răposat roaba lui Dumnezeu, Maria Despina, doamna domnului Radul voievod, domnul Ungrovlahiei, care fusese adusă de Ştefan voievod, atunci când luase cetatea Dâmboviţei, pe care a îngropat-o cu cinste în mănăstirea lui de la Putna. Veşnica ei pomenire”.

Fişa se regăseşte în Enciclopedia personalităţilor feminine din România, coord. George Marcu, cuvânt înainte acad. Marius Sala, lucrare publicată de Editura Meronia, Bucureşti, 2012.

 

George Marcu reteaualiterara

 

Reclame