Tabloul lui Ștefan cel Mare din Muzeul de Istorie, Roman

Tabloul lui Ștefan cel Mare din muzeul romașcan de istorie a fost descoperit într-un grajd, cu pînza sfîșiată. Mașina care-l aducea de la restaurare a fost implicată într-un accident rutier.

 În secția de artă medievală a Muzeului de Istorie din Roman se află, neștiut de nimeni, un tablou al lui Ștefan cel Mare, cu valoare de unicat. Valoarea tabloului este dată nu numai de semnătura de pe pînza tabloului, aparținînd cunoscutului pictor și restaurator de pictură veche bisericească al timpului, Epaminonda Anibal Bucevschi, și de faptul că acest tablou prezintă cea mai fidelă reproducere a chipului domnitorului moldovean, ci și de istoria cu totul specială a acestei lucrări. Pictat în 1884, la comanda Episcopului Melchisedec Ștefănescu, tabloul a fost ani îndelungați în custodia Episcopiei, a făcut războiul, a fost pierdut și regăsit într-un grajd și, în momentul în care totul părea că se aranjase, mașina care-l aducea de la restaurare a fost implicată într-un accident rutier.

 “Ștefan cel Mare trăiește?”

 Istoria recentă a tabloului lui Ștefan cel Mare începe în 1957, cînd soții Minodora și Vasile Ursachi, proaspăt numiți directori la Muzeul de Istorie și la Muzeul de Artă, care existau atrunci doar pe hîrtie, l-au descoperit în grajdul Primăriei Roman. “Cînd am fost numiți directori, nici la Muzeul de Artă și nici la Muzeul de Istorie nu exista vreo piesă. De altfel, aceasta a fost și prima noastră misiune, aceea de a înființa colecțiile muzeelor“, a spus Minodora Ursachi, care a condus mai mult de 50 de ani Muzeul de Artă. Tabloul lui Ștefan cel Mare a fost chiar prima piesă din colecție, descoperită din întîmplare. “Pe acele timpuri, nu existau așa de multe mașini și, pentru deplasările în teren, aveam permisiunea din cînd în cînd să folosim șareta primăriei. Tabloul l-am găsit în grajd, în spatele ieslei. Avea pînza sfîșiată de baionete și stratul de vopsea era subțiat și șters“, își amintește Minodora Ursachi.

Soții Ursachi s-au luptat ani la rînd pentru restaurarea tabloului, care s-a făcut abia în 1974. “La Roman nu aveam mijloacele necesare pentru a restaura lucrarea. După foarte multe demersuri și insistențe, am primit aprobare să ducem lucrarea la Muzeul Național de Artă din București. Tabloul nostru a fost prima lucrare din afara Muzeului Național de Artă restaurată în laboratorul muzeului de la București“, a spus Minodora Ursachi. Proaspăt restaurat, înainte de a avea parte de liniște și de atmosfera cuvenită unei asemenea opere de artă, tabloul lui Epaminonda Bucevschi a mai avut o “încercare”: un accident de circulație, din care a ieșit, însă, teafăr. “Atunci cînd restaurarea s-a încheiat, am primit aprobare de la Direcția pentru Cultură să folosim o mașină cu care să-l aducem de la București. În aceeași mașină erau mai mulți reprezentanți ai Direcției pentru Cultură, care aveau de rezolvat diverse probleme la capitală. Ne-am întors noaptea și, la Sascut, șoferul a ațipit și a intrat într-o rampă la trecerea peste calea ferată. Ne-am trezit brusc, acoperiți de țăndări din parbriz, iar prima întrebare a directorului Direcției pentru Cultură, aflat în mașină, a fost: «Ștefan cel Mare trăiește?». Spre ușurarea noastră, lucrarea, montată în rama originală, bine ambalată în hîrtie și materiale protectoare și fixată pe cupola mașinii, nu avea nici o zgîrietură“.

 

Cea mai fidelă înfățișare a lui Ștefan cel Mare

 Lucrarea buclucașă este cunoscută în lumea artistică și ca fiind cea mai fidelă reproducere a chipului lui Ștefan cel Mare. Sursa de inspirație a lui Bucevschi a fost un Evangheliar de la Humor, datînd din perioada lui Ștefan cel Mare, care are, pe una din file, portretul lui Ștefan cel Mare îngenuncheat în fața tronului Maicii Domnului cu pruncul. Lucrarea este executată în ulei pe pînză, are dimensiuni impresionante, de 1,80 x 1,04 metri. “Domnitorul este înfățișat în picioare, în decorul arhitectonic din Cetatea Sucevei. Are chipul tînăr, fără coroana domnească pe cap. Este imaginea nu a neînfricatului și nebiruitului apărător al Moldovei, ci a ctitorului, într-o clipă de răgaz, după luptă, sprijinit, totuși, cu mîna stîngă pe spadă, iar în dreapta ținînd un sul de pergament, simbolul ctitorului. Tehnica ponderată a execuției, proprie școlii academice de pictură, dă tabloului o măreție aparte. Prin viziunea sa creatoare și realizare tehnică, Epaminonda Bucevschi a lăsat una din cele mai autentice reprezentări picturale de apropiere și înțelegere a marelui voievod Ștefan cel Mare“, a spus profesoara Minodora Ursachi, într-o comunicare prezentată la aniversarea a 611 ani de la prima atestare documentară a orașului Roman.

de Cosette ZANOCEA Ziarul de Roman

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în cultura romascana, Epaminonda Bucevschi, Melchisedec Ştefănescu, Minodora Ursachi, Vasile Ursachi, Ştefan cel Mare și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.