Domniţa Elena, fiica lui Ştefan cel Mare

Domniţa Elena [Olena] (n. 1464/1466, Suceavad. 18 ianuarie 1505, Moscova, Rusia). Fiica lui Ştefan cel Mare, domn al Moldovei (1457–1504) şi a Evdochiei de Kiev, a fost sortită, încă de la naştere, ca orice fiică de domn, unei căsătorii diplomatice. În anul 1479 Ştefan a început tratativele pentru o căsătorie dinastică între fiica lui şi moştenitorul cneazului Moscovei, Ivan Ivanovici, folosind-o în acest scop pe cumnata sa Teodosia, sora Evdochiei, apropiată familiei princiare moscovite. În 1480, Teodosia îi răspunde solicitării astfel: „Şi eu am rugat pe marea cneaghină şi marea cneaghină a binevoit şi s-a rugat fiului său, marelui cneaz. Şi marele cneaz a binevoit ca să vrea să ia pentru fiul său pe fiica ta. Şi marea cneaghină şi marele cneaz au poruncit ca să poruncesc către tine ca tu cu acest lucru cu tot să trimiţi la marele cneaz pe omul tău bun”. După logodna din 1482, săvârşită la Suceava, prin procură, cu reprezentantul cneazului, Andrei Pleşceev, tânăra domniţă a plecat pentru totdeauna spre noua ei familie, la Moscova, cu un somptuos alai. Cronicile ruseşti consemnează şi ele evenimentul: „marele cneaz i-a cerut lui Ştefan, domnul valah, să o dea în căsătorie pe fiica lui Ştefan, Olena, fiului său, şi Andrei Pleşceev şi Ivan Zinovievici s-au dus după ea” (Cronica de la Lvov); „Marele cneaz Ivan, fiul marelui cneaz Ivan [Ivan III], s-a căsătorit în luna ianuarie a aceleiaşi ierni şi Elena, fiica lui Ştefan, domnul valah, i-a fost dată în căsătorie” (Cronica Ermolinskaya). Cununia a avut loc în 16 ianuarie 1483 şi curând, la 10 octombrie 1483, Elena a născut un fiu, pe Dimitrie: „Dimitrie, fiul Elenei Voloşanca, i s-a născut marelui cneaz Ivan Ivanovici la 10 octombrie, în acelaşi an” (Ibidem). Intrigile de la curte au dus la dispariţia soţului ei, la 7 martie 1490, otrăvit, se pare, de medicul său evreu, venit din Veneţia pentru a-l îngriji. Din acest moment, domniţa moldavă a căzut pradă duşmăniei celei de-a doua soţii a marelui cneaz moscovit, Sofia Paleolog, care dorea tronul pentru fiul său Vasile, declanşându-se astfel criza dinastică moscovită din 1497–1502. Ştefan cel Mare era la curent cu ceea ce se întâmpla cu fiica sa, pentru că îi cere principelui lituanian dreptul de liberă trecere pentru solii săi, de la care a primit următorul răspuns: „…dacă ar vrea de data aceasta chiar să trimită soli la cuscrul său, la marele cneaz Ivan Vasilievici, ca să se încredinţeze de sănătatea fiicei sale, a marii cneaghine, şi a nepotului său, noi dăm solilor săi trecere slobodă prin ţara noastră la Moscova şi de acolo îndărăt la ţara sa. Aceasta, noi, la dorinţa Domniei Sale, a prietenului nostru, o facem”. Complotul organizat de marea cneaghină în 1498 a fost înăbuşit şi Dimitrie – proclamat mare cneaz al Vladimirului, Moscovei şi Novgorodului (februarie 1498). Această victorie a Elenei a fost reprodusă pe o dveră (broderie) lucrată în atelierele proprii ale cneaghinei, ea reprezentând momentul încoronării fiului ei. Dar, după numai patru ani, Sofia a ieşit învingătoare, Elena şi fiul său au fost închişi, de data aceasta Vasile fiind desemnat moştenitorul lui Ivan III. Cronica de la Lvov precizează că, pe lângă căderea în dizgraţie şi arestarea celor doi, numele lor au fost interzise chiar şi în pomelnicele oficiale: „Marele cneaz Ivan a aruncat în dizgraţie pe nepotul său, Dimitrie, şi pe mama sa, Elena, la 11 aprilie, în aceeaşi primăvară şi a poruncit să nu mai fie pomeniţi la ectenii şi la litii şi să fie închişi”. Domniţa s-a stins din viaţă în închisoare şi a fost înmormântată la Mănăstirea Voznezenskaia sau, mai probabil, la Catedrala Înălţării din Kremlin, în necropola familiei marilor cneji, după cum apare în Cronica de la Lvov: „Marea cneaghină Elena Voloşanca, soţia marelui cneaz Ivan Ivanovici, a murit la 18 ianuarie, duminică, şi a fost îngropată în Catedrala Înălţării din Moscova”.

DVERA DIN 1498 CARE RELATEAZĂ MOMENTUL ÎNCORONĂRII LUI DIMITRIE

 Fişa se regăseşte în Enciclopedia personalităţilor feminine din România, coord. George Marcu, cuvânt înainte acad. Marius Sala, lucrare publicată de Editura Meronia, Bucureşti, 2012.

George Marcu  reteaualiterara

Reclame