Doamna Evdochia, prima soţie a lui Ştefan cel Mare

Doamna Evdochia [Ovdotia] de Kiev (n. prima parte a secolului XV – d. 25 noiembrie 1467, Suceava). Prima soţie a domnului Ştefan cel Mare (1457–1504). Fiica cneazului de Kiev Alexandru [Olelko] (†1454), descendent al marilor duci ai Lituaniei, rudă cu regele Poloniei, şi a Anastasiei (†1470), sora marelui cneaz al Moscovei. A devenit doamna lui Ştefan, voievodul Moldovei, la 5 iulie 1463, în faţa înaltelor feţe bisericeşti ale ţării şi Curţii Domneşti. Eveniment de o covârşitoare importanţă, care „îl interesa atunci pe Ştefan, … [deoarece] prin căsătoria cu Evdochia, nepoata de văr a lui Cazimir IV, el se înrudea cu suzeranul său, regele Poloniei” (Constantin Rezachevici). Căsătoria a fost consemnată şi în două scrieri contemporane, cronica de curte a domnului Moldovei şi Cronica moldo-germană: „În anul 6971 [1463], iulie 5, şi-a luat Ştefan voievod doamnă pe cneghina Evdochia de la Kiev, sora lui Semen ţarul” (Letopiseţul anonim al Moldovei); „atunci au adus de la Chiev voievodului pe doamna lui” (Cronicile slavo-române); Grigore Ureche sublinia şi el că „în al şaptelea an a domniei sale, în anii 6971 [1463], iulie 5, luatu-ş-au doamnă de mare rudă, pre Evdochiia de la Kiev, sora lui Simeon împăratul” (Letopiseţul Ţării Moldovei). Au avut împreună trei copii, Alexandru († 1496), Petru (†1480, Mănăstirea Putna) şi ­Elena [Olena](1464/1466 – 18 ian. 1505). Doamna este amintită în două documente emise de Ştefan cel Mare, unul în care se face dania către Mănăstirea Zografou de la Athos: „înainte de toate să scrie pre domnia mea la sfânta proscomidie, după datina sfinţilor părinţi şi după aşezământul sfintei biserici, şi să scrie şi pe doamna mea lângă domnia mea şi pe copiii noştri dăruiţi de Dumnezeu, Alexandru şi Elena, şi să stea în sfântul pomelnic cum este scris” (10 mai 1466) şi celălalt, de danie şi acordare de privilegii, către Mănăstirea Probota: „şi pentru sufletul şi sănătatea cneaghinei domniei mele, Ovdotia, şi pentru sănătatea iubiţilor copii ai domniei mele, Alexandru şi Olena” (9 iulie 1466). După doar patru ani de căsătorie, Evdochia a murit, probabil în urma complicaţiilor survenite la naşterea unui copil, în timp ce soţul ei era plecat în campania împotriva regelui Ungariei, Matei Corvin (Baia, dec. 1467), după cum relatează, pe baza unor surse mai vechi, Grigore Ureche: „Pre acéia vreme, noiembrie în 25, s-au pristăvitu Evdochia, doamna lui Ştefan vodă” (Letopiseţul Ţării Moldovei). Portretul i-a fost redat, probabil, în tabloul votiv din biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi. A fost înmormântată în Biserica Mirăuţilor, fosta Mitropolie a Moldovei. Importanţa acestei prinţese pentru istoria Moldovei a fost reliefată de Constantin Rezachevici: „[…] căsătoria cu această cneaghină (prinţesă) din Kiev i-a conferit tânărului domn al Moldovei avantajele unor legături dinastice, în spaţiul polono-lituano-moscovit, cu mult mai prestigioase şi mai practice, sub aspectul alianţelor de tot felul, care s-au întins mult după moartea timpurie a Evdochiei, în raport cu cele oferite lui Ştefan de următoarele sale două căsătorii”.

Fişa se regăseşte în Enciclopedia personalităţilor feminine din România, coord. George Marcu, cuvânt înainte acad. Marius Sala, lucrare publicată de Editura Meronia, Bucureşti, 2012.

George Marcu  reteaualiterara