Doamna Maria de Mangop, a doua soţie a lui Ştefan cel Mare

Doamna Maria de Mangop [Maria Asanina Paleologhina] (n. între 1435 şi 1440, Mangop, în Crimeea – d. 19 dec. 1477, Suceava), a fost doua soţie a lui Ştefan cel Mare, domn al Moldovei (1457–1504). Foarte probabil, fiica principelui Manuel şi a principesei Anna, din familia suveranilor de Theodoro-Mangop din Crimeea. Descendentă din familia imperială bizantină a Paleologilor şi cea bulgară a Asăneştilor, rudă cu ultima împărăteasă a Trapezuntului şi cu hanul turkmen, Uzun Hassan, Maria de Mangop i-a adus lui Ştefan cel Mare atât un spor de prestigiu, acesta putând emite chiar pretenţii la tronul basileilor constantinopolitani în eventualitatea unei restaurări a Imperiului Bizantin, cât şi un aliat în bazinul Mării Negre. Căsătoria lui Ştefan cel Mare cu Maria de Mangop, încheiată la 14 septtembrie 1472 (ziua în care se sărbătoreşte Înălţarea Sfintei Cruci, zi de post), coincide cu epoca maximei afirmări a Molovei în planul relaţiilor internaţionale, ca urmare a angajării sale în lupta antiotomană. Conform istoricului Ştefan Gorovei, „căsătoria s-a proiectat, fără îndoială, pe tărâmul acestor interese comune, economice şi politice, de natură să creeze o solidaritate de pe urma căreia Ştefan a înţeles că ar putea să aibă şi un alt fel de folos”. Din căsătoria Mariei de Mangop cu Ştefan cel Mare au rezultat doi fii, Bogdan şi Ilie, morţi de timpuriu. După obiceiul existent la Curtea Domnească, ea a trebuit să aibă grijă şi de copiii domnului rezultaţi din căsătoria cu ­Evdochia, ­Elena, Alexandru şi Petru. Despre viaţa doamnei Moldovei nu se cunoaşte aproape nimic. În 1473, după un atac fulgerător asupra Ţării Româneşti, domnul moldovean aduce la Suceava, ca ostatice, pe soţia şi fiica lui Radu cel Frumos, pe care le încredinţează, se pare, soţiei sale, pentru a fi tratate conform rangului celor două. Există mai multe semne că voievodul s-ar fi îndrăgostit de fiica lui Radu, Maria ­Voichiţa, fapt care a grăbit moarteaMariei de Mangop, după o căsătorie de numai cinci ani şi trei luni. În vara anului 1476, în timpul campaniei lui Mahomed II în Moldova, Doamna s-a adăpostit, împreună cu tezaurul ţării, în cetatea Hotin, sub protecţia pârcălabului Vlaicu, unchiul lui Ştefan. A donat Mănăstirii athonite Grigoriou o icoană ferecată a Maicii Domnului Hodighitria Pantanassa având următoarea inscripţie: „Rugăciunea binecredincioasei doamne Maria Asanina Paleologhina, doamna Moldovlahiei”. Maria de Mangop a fost înmormântată la Mănăstirea Putna. Lespedea funerară era împodobită cu un decor „plin de tâlc” (Ştefan Gorovei), interpretat plastic de Petre Ş. Năsturel: „Pasărea Phoenix, cea care mereu din cenuşa-i iarăşi se naşte, ciuguleşte o floare de mac din care soarbe somnul dulce al uitării şi alinării”. Pe acoperământul ei de mormânt s-a scris cu slove: „Acesta este acoperământul mormântului roabei lui Dumnezeu, bine­ credincioasa şi de Hristos iubitoarea doamnă a lui Io Ştefan voievod, domnul Ţării Moldovei, Maria de Mangop, care a trecut la veşnicul lăcaş în anul 6985 [1477] luna decembrie 19, în ceasul al cincilea din zi”. Căderea Mangopului sub turci (1475), urmată de moartea Mariei de Mangop, au dat o grea lovitură politicii pontice a lui Ştefan cel Mare.

Fişa se regăseşte în Enciclopedia personalităţilor feminine din România, coord. George Marcu, cuvânt înainte acad. Marius Sala, lucrare publicată de Editura Meronia, Bucureşti, 2012.

George Marcu  reteaualiterara

Ştefan cel Mare at Sântilie church, near Suceava

Ştefan cel Mare at Sântilie church, near Suceava (Photo credit: Wikipedia)

Reclame