Ştefan cel Mare: 2 iulie 1504 – 2 iulie 2012

Ştefan al III-lea, supranumit Ştefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domn al Moldovei între anii 1457 şi 1504. S-a născut în anul 1433 la Borzeşti şi a plecat de pe această lume în 2 iulie 1504, la Suceava. A domnit 47 de ani, perioadă care nu a mai fost egalată în Istoria Moldovei. În timpul său, ţara a dus multe lupte pentru independenţă împotriva Imperiului Otoman, a Regatului Poloniei şi a Regatului Ungariei. Mai multe dintre bisericile şi mînăstirile ridicate de el fac parte din patrimoniul mondial. Calităţile umane, cele de om politic, de strateg şi de diplomat, acţiunile sale fără precedent pentru apărarea integrităţii ţării, iniţiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admiraţia unor iluştri contemporani, iar, graţie tradiţiei populare, a fost transformat într-un erou legendar. Figura şi perioada lui Ştefan au fost o puternică sursă de inspiraţie pentru scriitori români: Barbu Ştefănescu Delavrancea, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Gheorghe Asachi, Alexandru Vlahuţă, Mihail Sadoveanu, Şt. O. Iosif, Nicolae Gane, Eusebiu Camilar, Adrian Păunescu.

Ştefan cel Mare at Voroneţ monastery

Ştefan cel Mare at Voroneţ monastery (Photo credit: Wikipedia)

Papa Sixtus al IV-lea l-a numit „Athleta Christi“ (atletul lui Christos), iar poporul l-a cîntat în balade: „Ştefan Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are,/ Decît numai mîndrul soare“.

În vremea lui Ştefan cel Mare, Moldova se întindea peste toate ţinuturile, de la Carpaţii Răsăriteni pînă la Nistru. Ţăranii răzeşi, proprietari de pămînt, erau chemaţi, la solicitarea domnului, la „oaste“, în schimbul unor privilegii. Alături de ei, un rol important îl jucau cetele boierilor, care veneau cu oşteni de pe moşiile lor, şi cetele tîrgurilor, alcătuite din tîrgoveţi, care se puteau strînge mai repede în caz de nevoie. Oastea mare a lui Ştefan era o ,,oaste de ţară“, la vremea aceea puţini fiind lefegii. Ţara era apărată de cetăţi precum Soroca, Tighina şi Cetatea Albă, la Nistru, Cetatea Chilia la Dunăre, Cetăţile Hotinului şi Sucevei, la Nord, spre Carpaţi Cetatea Neamţului, iar, pe Siret, Cetatea Nouă a Romanului. Moldova era stabilă politic şi bogată. Incursiunile pretendenţilor la  domnie erau rare şi opoziţia boierilor slabă. Buna securitate a drumurilor îmbia pe negustorii italieni, polonezi sau armeni să treacă prin Moldova, de la Marea Neagră spre Liov (Lemberg) şi invers, aducînd din Orient mirodenii, covoare, blănuri, metale şi pietre preţioase, iar din Apus postavuri şi arme. Vămile culese de la aceştia aduceau bani în vistieria domnească. Astfel se explică mijloacele materiale care i-au permis lui Ştefan să lupte şi să construiască fără încetare în lunga lui domnie. Pericolul mare îl reprezenta însă expansiunea Imperiului Otoman, care – după cucerirea  Constantinopolului, la 1453, de către sultanul Mehmed al II-lea Fatih – îşi continua înaintarea spre inima Europei.

Source: From en.wikipedia - 20:24, 15 Dec 2003...

Source: From en.wikipedia – 20:24, 15 Dec 2003 . . Bogdangiusca (44095 bytes) („Stefan the Great”) Description: Ştefan cel Mare (Stephen the Great or St. Steven the Great), born in 1434, was a voivod (prince) of Moldavia (1457-1504). (Photo credit: Wikipedia)

Ultimii ani de domnie au fost ani de pace. Cel care spunea în actele scrise că este „din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei“ a zidit 44 de mînăstiri şi biserici. Conform tradiţiei, după fiecare luptă cîştigată ridica o biserică. Bătrîn şi bolnav de gută, i s-a amputat un picior. După o domnie îndelungată – neobişnuită pentru acele vremuri – marele domnitor a închis ochii, la 2 iulie 1504. „Iară pre Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plîngere în mînăstire la Putna, care era zidită de dînsul, jale era, că plîngea toţi ca pe un părinte al său“, scria marele cronicar Grigore Ureche.

În cursul domniei sale, Moldova a cunoscut o înflorire fără precedent. Luptînd de la egal la egal cu vecini mult mai puternici, Ştefan cel Mare a reuşit să impună Moldova ca un stat cu drepturi aproape egale. Din nefericire, mărimea redusă a populaţiei şi resursele limitate au făcut ca, o dată cu modificarea tehnologiei războiului (introducerea pe scară largă a armelor de foc, scumpe şi greu de fabricat), Moldova să nu mai poată ţine pasul cu vecinii mult mai bogaţi.

Reclame