Gheorghe Grigurcu- Poeme

De-a lungul aleii

De-a lungul aleii o dîră de scrum

scuturat din ţigara de foi a soarelui

la un capăt al ei un pulover roşu

care-n cîteva clipe se-albăstreşte

devine aproape negru

la celălalt capăt un izvor miop

care-aşteaptă chiar azi dimineaţă

serviciile opticianului.

 

Etică

A te privi pe tine însuţi e-o armă

a privi pe altul e-o dezarmare

a nu privi deloc e-o germinaţie.

 

O-mplinire

O-mplinire înmărmuritoare Femeia o perfecţiune

pe care nimic n-o surprinde nepregătită

nici furtuna răscolind faţa de masă

cum o pădure

soarele răscolindu-l

cum pletele ei cînepii

nici liniştea ce se lasă apoi

cum braţele moi ca jerseul

cum gleznele lungi cum genele dese pînă-n podele

liniştea plină de firimiturile Adevărului

atît de perfidă.

Trandafiriu pămîntul

Trandafiriu pămîntul

cum lenjeria ta intimă

îţi muţi uşor degetele senzuale

de colo-colo

gîndul un ghem de sfoară

ce nu se mai desface

o mică vînătaie se evaporă

cum un ochi de apă stătută

îţi ştergi plămînii de praf

cum o mobilă

cu un smoc de pene

literatura ţi se-agită-n creier

asemenea unui miriapod.

 

Scriptică

Atîtea călimări prematur părăsite

cum bolovani cerneala bălteşte

sub toate păşunile lumii păscută

devine albă cum laptele.

 

Iată recoltele gleznelor

Iată recoltele gleznelor uneltele precum goluri

cărora li se acordă o deplină încredere

şoarecii care mişună nestingheriţi

prin ungherele creierului

pulberile ce te-au învăţat sîrguincios pe de rost

mirosul de pîine proaspătă al condoleanţelor

hainele pe un manechin

în loc de ace prinse cu lacrimi

o fereastră oarbă care cîntă toată ziua

s-ar spune că e un crepuscul nesfîrşit

doar între degetele unei mîini.

 

La marginea cîmpului

La marginea cîmpului o halbă cu bere un tractor

tractorul se face mic mic de tot

bîzîie ca o viespe intră-n halbă

cîmpul creşte uriaş halucinant.

 

Metropolă

Timp dur de-asigurări de nori

cu fioroşi colţi lungi cum fiarele

de cecuri de frunze care mor

cum branhiile somonilor pe uscat

de cambii purtate pe vînturi subţiri cum cenuşa

trupurilor de copii carbonizate la Dachau

timp dur de portărei agenţi de bursă consilieri

între zări trandafirii cum şolduri de fecioară

între suflete verzi cum gazonul în mai

între respiraţiile celor pe care-i iubim

poleindu-le chipul cu aur funerar.

 

Pe pielea ta

Pe pielea ta albă sălbatică

întinsă o grotă

o grotă din cînd în cînd

întoarsă pe dos

ca o mînecă

ori dată la curăţitorie.

 

Cronică

O amintire ce se năruie-n

exactităţi

o nemurire care dăinuie

mai mult decît e nevoie

povestiri devorate

de propriile lor personaje

munţi de lemn cioplit

o mare de schelete transparente.

 

 

 

 

 

De vacanţă

Pe geologica piele a şalelor tale

poate fi tatuată oricare din dinastiile vieţii

izvorul e luat mereu prin surprindere hărţuit

munţi mai nesiguri în depărtare decît

mireasma lor albastră ce naufragiază-n mări

glezna ta albă nălucind pe greaţa pietrei.

DeSemn de Dinu Huminiuc: “Androgin”

 

Reclame