Cine salvează muzeul “I.I. Mironescu” de la Tazlău?

   Judeţul Neamţ nu este printre cele din urmă în ţară din punct de vedere al muzeelor, şi asta doar dacă avem în vedere casele care au aparţinut scriitorilor: casa Creangă de la Humuleşti, casa Veronica Micle de la Tîrgu Neamţ, casa Vlahuţă de la Agapia. Toate sînt funcţionale, iar turiştii le caută cînd trec prin zonă. Cîndva era şi Casa Sadoveanu de la Neamţ….

Casa I.I. Mironescu de la Tazlău a avut şi va mai avea încă, dar pentru puţin timp, un statut aparte: înregistrată ca muzeu, ea era deschisă pentru cei interesaţi doar la cerere de către un binevoitor care avea grijă de locuinţă, un vecin şi un cărturar al satului, profesorul Constantin Potop. Casa în care s-a născut şi a locuit doctorul şi scriitorul I. I. Mironescu din Tazlău a fost amenajată în anul 1969 ca muzeu şi expozitia permanentă cuprinde obiecte personale, fotografii, schiţe, cărţi şi mobilier care au aparţinut acestuia. Scriitorul I.I. Mironescu a făcut parte din cercul revistei “Viaţa Româneasca” şi a lăsat în urma sa o moştenire valoroasă. De-a lungul timpului sora scriitorului, Lina Donea, aorganizat în aceasta casă numeroase activităţi culturale. Muzeul a fost amenajat cu iniţiativa şi contribuţia fiicei scriitorului, Rodica Mironescu, care a reuşit să recupereze de la rudele acestuia unele documente, scrisori de familie, însemnări ale autorului, cărţi şi fotografii. Expoziţia cuprinde două săli în care s-a urmărit reconstituirea modului de viaţă al Tazlăului interbelic. Astfel, a fost reconstruită camera de lucru a scriitorului cu mobilierul originar, obiectele personale, biblioteca, imagini din activitatea sa medicală. Prieten cu George Topîrceanu, Mihail Sadoveanu şi Panait Istrati, I. Mironescu a fost apreciat ca om, ca medic dar şi ca scriitor. Pentru a-l cunoaşte mai bine, Mihail Sadoveanu ne transmite o preţioasă informaţie şi ne trimite spre locul care ii era cel mai drag scriitorului: “Viaţa lui nu era Universitatea, practica de medic excelent, politica şi literatura, viaţa lui era satul părintesc”.

Se pare că soarta acestui muzeu a fost de la început puţin ingrată cu memoria celui care a locuit cîndva aici şi pe unde au trecut cîndva mari scriitori ca Panait Istrati sau Sadoveanu. Deşi amenajat încă de acum jumătate de veac muzeu, acesta nu a funcţionat propriu-zis, neavînd un muzeograf sau ghid retribuit pentru asta, tot ce s-a făcut pînă acum pentru ca muzeul să rămînă în picioare fiind muncă de voluntariat, pasiune şi respect pentru memoria celui al cărui nume îl poartă. Scriitorul I.I. Mironescu a avut două fete. Rodica Mironescu, una dintre fiice, a avut un fecior Dan Ioan Petriu, care, la rîndul său, are doi copii, Alexandru Petriu şi Ioana Petriu. Soţia acestuia, care locuieşte în Braşov şi cei doi copii ai lui Dan Ioan Petriu s-au judecat, de cîţiva ani, pentru moştenirea casei. Recent s-a terminat procesul iar instanţa a hotărît ca moştenirea să revină celor trei în părţi egale. Casa este pusă în vînzare pentru că nici unul dintre cei trei moştenitori nu este dispus să-şi doneze partea, pentru a rămîne muzeu.

Primăria Tazlău nu are bani pentru a cumpăra şi administra imobilul, nici Ministerul Culturii – după cum am aflat de la directorul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Neamţ, scriitorul Adrian Alui Gheorghe: “Ministerul Culturii nu poate achiziţiona o casă, fie ea a unui scriitor de talia lui I.I. Mironescu, acesta avînd doar obligaţia de a avea grijă ca patrimonul naţional deja înregistrat şi clasificat să fie conservat, să nu se piardă. Foarte rar se fac achiziţii de acest tip. Cu atît mai puţin în perioada aceasta de criză”.  Filiala Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România nici atît: “Uniunea Scriitorilor nu are bani pentru achiziţii de case, fie şi ale unor scriitori importanţi. Cred că soarta acestei case – pe care o cunosc, am vizitat-o la invitaţia poetului Cezar Ţucu – trebuia rezolvată în aceşti ani, pînă acum. Doar la nivel local dacă se va implica cineva pentru salvarea ei” – ne spune preşedintele Filialei Iaşi a USR, scriitorul Cassian Maria Spiridon.

Singura instituţie de la nivel local care poate salva acest muzeu de la dispariţie rămîne Consiliul judeţean Neamţ, prin comisia sa de cultură. Dacă articolul nostru nu va sensibiliza pe nimeni, soarta acestui muzeu este pecetluită: va dispărea definitiv de pe lista caselor-muzeu din Neamţ. Pentru că celui care va cumpăra casa şi terenul aferent (o mică livadă) nu va nu-i va surîde deloc ideea de a avea un muzeu în ogradă care să-i aducă oameni străini în bătătură.

Încă un amănunt deloc nesemnificativ: din informaţiile noastre, moştenitorii care vor să vîndă casa (dacă nu o vor fi vîndut-o pînă apare articolul nostru) cer o sumă modică.

Nicolae Sava   ziarulceahlaul