Grigore Bostan, Personalitate de referinţă

Festivalul din această toamnă (2011) organizat la Cernăuţi, consacrat vieţii şi creaţiei lui Grigore Bostan, ne readuce în memorie imaginea redutabilului profesor şi scriitor, a omului de cultură care a reprezentat, în polimorfia etnică şi lingvistică a Cernăuţiului, statutul intelectualului român, a tipului universitar doct, bine fixat în verticalitatea opţiunilor sale. El devenise, în timp, o figură proeminentă şi chiar harismatică, o personalitate de care contextul nu putea face abstracţie, ale cărui părere, poziţie, idei, într-o problemă sau alta, contau.

La Cernăuţi, imaginea savantului, conturată încă din tinereţe, este astăzi binecunoscută şi apreciată. Cercetările sale ştiinţifice au investigat, în special şi cu necesitate, spaţiul bucovinean, recuperându-l şi (re)valorificându-l din noi perspective temporale şi axiologice. Cine a parcurs lucrările sale din domeniul folcloristicii comparate, al istoriei literaturii şi artei româneşti din Bucovina – Corelaţii tipologice şi contacte folclorice (în limba rusă, Ed. Ştiinţa, Chişinău, 1985), Literatura română din Bucovina (în colaborare cu Lora Bostan, Cernăuţi, 1996), Poezia Populară Românească în spaţiul carpato-nistrean (Ed. Cantes, Iaşi, 1998), Folclor din Ţara Fagilor (în colaborare, Ed. Hyperion, 1993), Creaţia populară. Curs teoretic de folclor românesc din Basarabia, Transnistria şi Bucovina (în colaborare, Ed. Ştiinţa, Chişinău, 1991), Pagini de literatură română. Bucovina, regiunea Cernăuţi, 1775-2000 (compendiu şi antologie) (în colaborare cu Lora Bostan, Editura Alexandru cel Bun, Cernăuţi, 2000) ş.a. – a putut să aprecieze aria lor vastă de cuprindere, fondul informaţional deosebit de bogat, carcasa teoretică şi acribia autorului. Profesorul Grigore Bostan era acea personalitate de referinţă care – la diverse conferinţe, la Întâlnirile Scriitorilor Români din Întrega Lume de la Neptun, la Saloanele de carte ori la Academia Română – „acoperea”, cu maximă competenţă şi prestanţă profesională, segmentul nordbucovinean, reprezenta dimensiunea unei vechi culturi româneşti ce s-a aflat într-o continuă corelaţie şi interferenţă cu cea a altor etnii şi civilizaţii.

Stema Bucovina

Grigore Bostan aparţine acelei categorii de creatori pentru care poezia este „o sărbătoare a intelectului”, după cum spune Marcel Raymond, o aventură a minţii lucide derulându-se sub raza ochiului înţelept şi rece al zeiţei Minerva. Cărţile sale de poezie, Cântece de drum (1982), Revenire (1990), Vitrina manechinelor (1992), Cetatea de Sus (1994), Dincolo de vârstă (1996), Poem bucovinean (1998), Cronograme în piatră (2003), au impus o voce lirică viguroasă, desfăşurată pe câteva registre, cu inflexiuni expresioniste, ce a cunoscut avatarurile tranziţiei de la versul tradiţionalist la cel modern şi postmodern. Este formula unei poezii compusă din elemente eterogene, multe de sorginte livrescă, bine asimilate, având mereu un conţinut modern turnat în tipare tradiţionaliste sau, mai spre sfârşit, în versuri lipsite de rigurozităţi formale sau chiar intertextualiste. Regăsim în ea dimensiunea cosmică a fenomenelor existenţiale, acea „astronomie a visului poetic”, de care era atât de pasionat, dar şi suferinţa decantată a neamului românesc de la poalele Carpaţilor, „codul genetic al graiului”, simbolul rezistenţei noastre în inexpugnabila Cetate de Sus. În spaţiul ei real-fictiv alternează, în mod frecvent şi aproape programatic, viziunile zborurilor interstiţiale cu preocupările „terestre”, cotidiene; lirica reflexiv-filozofică cu poezia satirică şi cu epigrama. În ultimul volum, Criptograme în piatră, se mai poate descifra o nouă dimensiune, cea metafizică. O predicţie neagră străbate spaţiul mai multor poeme, exprimată când în termeni direcţi, lucizi, ca în catrenul de pe coperta a IV-a („poate de la o vreme/ nici nu mai scriu poezii/ arunc în moarte blesteme/ să fugă în locuri pustii…”), când parabolic şi codificat, ca în acest superb poem cu care se încheie volumul, Semibasm, din care cităm: „era şi atunci o semizi/ căzută-n pânză de păianjen/ mi-am aruncat peste poarta-nflorită/ legătura cu haine de schimb/ pentru toate anotimpurile şi semianotimpurile/ pentru toate vârstele şi semivârstele posibile/ la vreo nouă paşi-semipaşi/ a ieşit din ceţuri un individ-semiindivid/ cu ochii în poziţie aproape verticală/ ţinea în mâna stângă un panou/ de plastic negru (sau un simplu colţ de noapte?)/ din geana de sus (o eclipsă de lună?)/ sau poate dintr-un colţ de jos al panoului/ se prelingea ca lacrima rotundă/ o întrebare arzător de rece/ şi ţie (despre tine e vorba anume)/ şi ţie nu cumva ţi se pare că eşti/ (picătura mi-a căzut pe creştet)/ nu cumva ţi se pare că eşti tocmai bun…”.

Theatre of Chernivtsi

Theatre of Chernivtsi (Photo credit: Wikipedia)

Grigore Bostan a fost în acelaşi timp o personalitate publică marcantă, care a contribuit în cel mai direct şi decisiv mod la renaşterea conştiinţei naţionale şi la menţinerea spiritualităţii româneşti în Bucovina detrunchiată. A educat generaţii de studenţi în spiritul moralităţii, al dragostei de limbă şi neam. A fost un factor polarizant, echilibrat şi, când era cazul, echidistant, al vieţii social-culturale a Cernăuţiului, atât de măcinată de discordie şi bicisnice orgolii.

Română: Statuia lui Mihai Eminescu din Cernăuţ...

Română: Statuia lui Mihai Eminescu din Cernăuţi (Ucraina) (Photo credit: Wikipedia)

Rigorile bibliotecii şi ale disciplinei „cazone” îi formaseră un caracter de lup singuratic, autoexilat în studiu şi nesfârşite lecturi zilnice. „Scorţoşenia academică” era însă înşelătoare, ea dispărând de îndată ce „don’ profesor” păşea pe teritoriul magic al literaturii. Atunci când intra în agora literară, devenea sociabil şi spiritual, câteodată chiar libertin, descărcându-şi cu bonomie cartuşiera cu replici sclipitoare, compunând epigrame ad-hoc, garnisite din belşug cu muştarul lui Iuvenal…

Personal, ne vine foarte greu să acceptăm a vorbi despre el la trecut. Şi asta cu atât mai mult cu cât, cu doar trei săptămâni înainte de tragicul deznodământ, am avut o întâlnire, împreună cu Serafim Saka şi Nicolae Spătaru, cu studenţii de la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii cernăuţene, în fruntea căreia se afla de un sfert de veac. Profesorul avea o ţinută sobră şi distinsă ca întotdeauna, dar în acelaşi timp glumea şi se întrecea în butade şi calambururi, cu vocea lui atât de singulară, blazat-tărăgănată, cu inflexiuni de pizzicato… Nu puteam bănui atunci, la despărţire, că îmbrăţişarea noastră era ultima, că paşii lui uşor legănaţi, întorcându-se spre Catedră, se îndreptau, de fapt, spre tărâmul unui început de amintire…

Personalitate proteică, pluridimensională, îmbinând imaginea tipului erudit cu cea a romantismului poetic, a omului distins şi vertical cu cea a virtuosului spadasin, mânuitor al floretei de argint a umorului – aşa l-am cunoscut pe profesorul, colegul de breaslă şi prietenul Grigore Bostan. Aşa va rămâne, pentru totdeauna, în memoria colectivă, în cea a istoriei literare şi culturale din Bucovina şi din întreg arealul românesc.

Arcadie SUCEVEANU

Dacia literară, nr. 1-2, 2012

Reclame