Poesis

Sterian VICOL- Aproapelui meu

 Doamnei Ana Blandiana

Lunganul de sânge, aproapele meu, de funii trage, ne ţine-n univers. El scrie lumii noaptea câte-un vers iluminează biserici cu alt curcubeu

Un orb ca mine cu irisul şters de-un spin ce arde talpa ta zeu, ascultă vânătoarea altui eu prin şiruri de femei cu muzica revers

Între un ţipăt şi arcul de foc, cine îngroapă litere într-un sonet? Pentru cel care pleacă, pentru cel care vine Cine, dacă nu lunganul de sânge trage corabia vieţii, încet prin frigul ierbii care plânge?

Bunavestire, 2012   

***

George VULTURESCU

Moto: „Voi muri ca să nu mor…” Sfântul Augustin

Infernul diamantului

Nici un vers nu devine pământ sub picioare
ochi al sufletului, el acumulează culori
duminici de rugăciuni pe o pată de sânge,
sânge scurs ca să nu se scurgă tot sângele lumii
sub zidul unei catedrale
în care liniştea crapă zidurile cu unghii
căutând chipul zeilor

Nu te grăbi să pui versul la picioare
el nu devine lut al satului tău
el devine un diamant violaceu

o raclă care-ţi păstrează inima

până când zeul va frământa pământul ei
şi va simţi mirosul ierbii
şi îşi va aminti că a văzut cu ochii tăi
şi a simţit cu pielea ta
infernul diamantului de-a nu putrezi

***

Nicolae CORLAT- cîntec de dragoste la Valea Vinului

de-ar atinge o răsuflare din cer buzele mele s-ar răstigni în sărut pe crucea absenţei

cîtă splendoare naşte gîndul spre tine cînd ostenit îmi înfăşor aripile să nu zboare în cîntec te adun din înserare

păsările s-au lipit de ramuri surde sub curcubeul zîmbetului tău lumina se cerne spre ceruri

încă adorm suspin în somn chemîndu-ţi mîngîierea sub coviltirul searbădului gînd 


Reclame

Un gând despre „Poesis

Comentariile sunt închise.