Constantin Enianu- Hard & Soft (note de lector)

Este un semn pilduitor versul lui Horaţiu: „Am ridicat mai tare ca bronzul monument !” Bronzul din care e alcătuită statuia lui Roman I Muşat din municipiul Roman, acţiune „hard” la care a contribuit şi inginerul-scriitor Mihai Horga, prin turnarea în formă a creaţiei sculptorului local Florin Zaharescu, se conservă cel mai bine printr-un act „soft”, cel al scriiturii.

„Clepsidra vieţii” (2009), „Trecător… pe zebra vieţii” (2010) şi „Gânduri pe litere” (2011) sunt scriituri pe care Mihai Horga le-a scos la Editura „Miron Costin” din Roman. Prima carte, de poezii, este dedicată familiei autorului, susţinătorilor şi colegilor din metalurgia românească; a doua, de poezii şi cu mici proze gnomice în finalul plachetei (realizate conform unei teze intime de autor, ri(t)mate: „Cuget, deci scriu…”, n.n.), „se doreşte a fi un martor al trecerii mele prin viaţa aceasta frumoasă şi irepetabilă.”(Din „Cuvânt înainte”, al autorului); iar a treia, de „Cugetări – concluzii… Constatări – iluzii…”, este scrisă în memoria surorilor sale, Virginia şi Georgeta. Toate trei cărţile sunt însoţite de postfeţe, semnate de octogenarul eseist romaşcan Gh. A.M. Ciobanu, care, precum voievodul muşatin de mai sus, are bustul creat de Florin Zaharescu şi expus la Muzeul de Artă din municipiul pe care nu l-a părăsit niciodată cu domiciliul.
În cadrul esteticii cotidiene, ca domeniu al esteticii generale, care abordează modalitatea de afirmare a esteticului în afara artei, cum ar fi: sfera locului de muncă, a locuinţei şi familiei, a arhitecturii şi urbanismului, a relaţiilor sociale etc., unde oamenii îşi desfăşoara în mod concret activitatea, se pot plasa ideoafectiv şi cele trei cărţi citate mai sus. Mihai Horga, exprimă prin creaţia sa reismul lui Tadeusz Kotarbinski. Potrivit reismului, lucrurile concrete, materiale alcătuiesc substratul ultim al lumii. Reist, concret sau somatic spus, predicatele, atributele abstracte, autorul le transferă direct la denumiri nemijlocit referenţiale, reducând autonomia metaforei specifice unui act al creaţiei ideal-artistice la actul eficient, praxiologic. E sugestivă astfel contemplarea mâinii din „Mâna”, regăsite în volumul „Trecător… pe zebra vieţii”, ce ne aminteşte de poezia „Să ţi-o sărut” de Tudor Arghezi. Mihai Horga încearcă şi el un elogiu adus mânii ca atribut de fond al realizărilor practice: „Îmi privesc mâna…/ Minunată creaţie! (…) / (Dacă degetul mare / Este opozabil / Celor patru / Admit că / Face cât patru…) / Dar cred că natura / (Sau Creatorul) / Nu a greşit măsura / Nici în plus, / Nici în minus (…).” Cele spuse de Gh. A. M. Ciobanu în „Postfaţă” la „Trecător… pe zebra vieţii”, par a întări aserţiunea noastră: „O zebră proaspăt vopsită, trasată cu linearitatea – fără şovăire – a unei atitudini oneste şi a răspunderii cetăţeneşti contemporane, o zebră care, la capetele ei, nu sunt semafoare electronice, ci întruchipările «pe şleau» ale bunului simţ. Autorul, în carte, e acelaşi cu cel de acasă, de pe stradă sau dintre semenii săi, aflat mereu «la cea mai înaltă tensiune», fie în situaţii de «pro», fie de «halal».”
Meditând la dualitatea reversibilă poet-inginer–inginer poet, distingem o superpoziţie empatică, etalată de Mihai Horga pe ultima copertă a volumului „Clepsidra vieţii”: „Nu sunt poet, nici nu cutez / În stihuri / Vorbele-mi aşez / Sunt metalurg, frământ metalul, / A-l modela / Mi-e idealul… Topesc idei în creuzete / Născând / Scântei incandescente… Învăţ cum / Să păstrez măsura / Iubirii pentru poezie / Ca şi / Pentru metalurgie !” Pasiunea pentru poezie, autorul a preluat-o pe linie maternă: „Scrisoarea mamei”, din primul volum de versuri, compilată în original pe două pagini din volumul „Clepsidra vieţii”, pare a ne confirma aserţiunea. Aidoma mamei sale, autorul păstrează filonul idealului clasic al omului, regăsit ca „mens sana in corpore sano”, fiindcă în perspectiva existenţei umane consideră că ceea ce este „clasic” e şi „sănătos”. Din această tipologie umană emerge, în concepţia lui Mihai Horga, un bun specialist, cizelat în şcoală, care poate fi şi creator nu doar executant. Scriitorul e considerat a nu fi format de vreo şcoală sau cenaclu, ci de către cititor, după cum reiese din afirmaţia sa imperativă la litera „S”, „SCRIITOR”, din volumul „Gânduri pe litere”.
Septuagenarul Mihai Horga e un specialist împlinit în metalurgie, iar în creația literară e stabilit la „dulcele stil clasic”, pentru liniştea pe care acest acces crede că i-l conferă. De aceea scriitura lui este pe înţelesul tuturor, cu toate că judecăţile de gust de la Măria Sa, Cititorul, rămân împărţite. El este mulţumit de ceea ce a realizat hic et nunc, ca împlinire a idealului său de viaţă reistă: „Am dat oraşului Roman statuia lui Roman I Muşat şi trei cărţi.”

 


Reclame