Emilian Valeriu Pal- versuri

micile noastre obsesii
sînt ceea ce sînt și pînă la urmă
ăsta nu e un lucru așa rău
dacă nu ții la tine măcar cît ți se zbate ochiul stîng
dumnezeu plînge
și fiecare lacrimă
e doar un șut pe care ți-l dă viața în fund

 

mă scuzați pentru tonul sfătos

e posibil să nu am dreptate

e posibil să nu știu nimic despre viață

dar văd pe stradă oameni căutînd oameni

cu căști în urechi de parcă ar avea detectoare de metal

caută oameni de parcă ar căuta galioane scufundate pline cu aur

caută oameni de parcă ar căuta proiectile neexplodate

și totuși

sîntem atît de unii lîngă alții

încît fotbalistic vorbind

pînă și golul din noi e o imensă ratare

 

oare chiar să ne fi tîmpit cu toții

de teamă că rata absorbției fondurilor europene e sub medie

ne grăbim să deschidem mici afaceri

unii încep să creacă prieteni imaginari

alții își deschid ferme cu mulgătoare mecanice de mici obsesii

am o frică necontrolată față de viespi

cînd fac duș mi-e teamă să nu explodeze centrala

aburii să nu genereze un scurt circuit

să nu care cumva pămîntul să se cutremure

și lumea să cadă taman cînd sînt gol

doar cei aleși sînt pregătiți cu decență

ce mai contează

poți merge pe stradă îmbrăcat cu tot ce trebuie

în tine e atîta gol că pînă și îngerii s-ar bate pentru o excursie

în care să experimenteze starea

de imponderabilitate

 

și creștem micile noastre obsesii pînă devin profitabile

pînă devin oameni

ne uităm unii la alții scuipăm în sîn dăm de băut

bucuroși că nu ni s-a întîmplat nouă

 

 

sînt ceea ce sînt și pînă la urmă

ăsta nu e un lucru rău

mai rău e să-ți fie așa frică de moarte

încît să nu faci altceva decît să trăiești

doar pentru o gură de aer

portofel

cînd pămîntul te cheamă răspunde-i pentru că

s-ar putea să găsești după aia

ușa închisă și cheia

ruptă în broască

iar tu ai să cauți toată viața

un nenorocit de lăcătuș

care să poată deschide un om

 

n-am furat niciodată dar am înșelat o grămadă de popi

așa se jura portofel țiganul înainte de un meci de liga a III-a

scotea pe masă trei cercuri de cauciuc și juca alba neagra

pai dacă dracu i-a pus atunci dumnezeu a vrut ca eu să le iau banii

 

înger îngerașul meu eu sînt mare tu fă-mă mic

sînt puternic tu fă-mă nimeni

dacă drumul pe care l-am apucat duce spre nicăieri

înseamnă că pot să-i spun iadului casă

dacă încep să asculte toți ceea ce spun cînd nu mai sînt

atunci înseamnă că nu am fost

 

doamne îți spuneam mai demult

că nu am nici o problemă cu morții

ei nu mușcă ei nu consumă ei vin stăm la un poker

ne mai dăm coate unul altuia cînd tre să se dezbrace

problema mea doamne e cu cei vii

de ce dracu nu-i strîngi cînd e anotimpul

pot înțelege că n-ai lucrători

de fapt în toată țara asta e problema livezilor de meri

le dai cît le dai zilierilor dar

nu vor să vină

 

bunică-miu împlinește 88

nu l-am mai văzut de la inundații

nu am timp să plîng

nu am timp să îmbrățișez

nu am timp să cînt nu am timp nu am timp

am timp să să iau interviu unui medic care se trage dintr-o familie nobilă

am timp de-un accident de un presupus viol la spital

îți spun adevărul

curajul se dă pe cartelă ca înainte de ’89

iar eu mă strecor printre picioarele adulților

să ajung în față

 

crede-mă doamne că nu am avut curaj

să-l văd pe cel care se topește mai ceva ca o lumînare

noaptea pe vremuri în casa nouă aducea lemne în miezul nopții

soba mi se părea un fel de diavol isipitind pe ilie cu lapte fiert

într-un ceaun cu coajă de mămăligă

dimineața la cinci ne punea sacoșe matlasate în mînă și ne trimitea

la furat frunze de sfeclă

mergeam în șir indian în liniștea dimineții

ne strecuram prin spărtura gardului de la c.a.p

vara mîncam pere de la mămuca

știu doar că atunci cînd a murit mămuca avea la cap un mănunchi de

paie fosforescente ca niște spaghete

aduse din israel

 

crede-mă doamne

că-mi lipsește curajul să-l ridic pe cel care m-a alergat jumătate de sat

cînd am înjurat prima dată

pe cel care-mi făcea steluțe ninja la nicovală și toamna mă punea să culeg via

vara mergeam la prășit în dealu ungurului cînd bătea clopotul amiaza

făceam îngerul domnului apoi mămăligă brînză și ceapă

seara ne prindea la trei prăjini la stropit cartofi

 îl durea prea puțin că la tv

se dădea sandy bell

 

da doamne recunosc te-am urît de cînd eram mic

pentru că a trebuit să te împartă cu mine

mă punea în genunchi lîngă pat ne rugam misterele de bucurie sau de durere

după cum era cazul

eu știam doar că trebuie să fac zece bucură-te marii

apoi mă legăna pe genunchi și cînta

moș martin moș martin

restul se pierde în ceață

așa cum pe ochi se pune o pîclă acum

salvatorii de suflete spun că în acest anotimp

potecile sînt închise

 

mă jur doamne pe sufletul meu

așa cum se jura portofel pe sacoul lui verde

dă-mi un om

și eu n-o să-l mai pierd

(re)branding dorothy

 

dacă m-ai întreba ce-am făcut în ultima vreme

ți-aș spune că am transformat cerul într-o stație de mixtură asfaltică

am astupat gropile în așa fel încît alice

să rămînă cu iepurele și să nu mai iasă la suprafață

am vîndut omul de tinichea la remat am luat trei vouchere pe el

și-acum caut importatori care să dea oameni la promoție

l-am scos pe peter pan în fața careului și i-am luat aripile așa cum mi-au luat mie

cravata de pionier

 

cîteodată mă cred cristos

dimineața îmi spun ia-ți patul și umblă

mulțimea murmură ce vindecare spectaculoasă

stau la cină vorbesc singur înșir feliile de pîine

una din ele mă va trăda

doamne nu e posibil mă uit la mine cu dragoste

în miezul nopții duc mîna la tîmplă și ăsta e semnul

rabi

îmi spun zîmbind că așa e scris

scot sabia tai urechea unui soldat

tot eu îmi spun cine scoate inima de

inimă va muri

dacă mai pot îmi spun tu ești piatră și pe această piatră

voi uita

că pînă adorm

mă voi lepăda de trei ori

dar nu mai contează pentru că știu

 

am rău de înălțime deci

n-o să mă arunc niciodată de la etaj

nu-mi place să șofez nu voi avea accident

nu-mi place apa n-o să mă înec

mi-e frică de curentul electric

de viespi de toxiinfecții alimentare

de tot ce mișcă și eu nu cunosc

de cele mai multe ori mă cred cristos și mă-mbăt

a doua zi alung negustorii cu biciul

le spun dați-mi trei zile

și vă încropesc cea mai tare campanie publicitară

 

vă spun adevărul

eu sînt făcut pentru lucruri mărunte

ca de exemplu cînd se deschide poarta

și maria strigă elimian

apoi se bate cu luca pentru că nu m-am jucat destul

aștept și-acum de la radu cămașa

cămașa pe care o vor trage la sorți

femei cu sîni din care curge lapte cu scorțișoară

seara în piept îmi bate soarele ca un tată beat

iar eu îi deschid ca o nevastă rușinată

că l-au văzut vecinii

 

cîteodată moartea e pură diplomație

îți săruți copiii pe frunte

le spui că te duci în delegație

strîngi mîini zîmbești de complezență

închei acorduri de cooperare

între țărînă și ultima gură de aer

emilianpal.blogspot.com