Părintele Ile Cleopa- Călugăr desăvârşit, lumină şi apărător al Ortodoxiei

Marele, dar smeritul duhovnic, părinte Cleopa Ilie este omagiat, în aceste zile, în aşezarea monahală în care a vieţuit timp de câteva decenii. A fost cunoscut şi căutat de ierarhii din ţară şi străinătate, de slujitorii sfântului altar din mănăstiri şi parohii, de călugări şi călugăriţe, de pelerini, de cei aflaţi în grele încercări sau ispite, de cei bolnavi sau săraci, de cei care doreau să pună început unei vieţi duhovniceşti sau de cei care au dorit un sfat. Pe toţi aceştia, părintele i-a primit în curtea din faţa chiliei în care locuia, sau în mica încăpere în care a vieţuit. Oamenii veneau pentru a asculta cuvintele pline de folos duhovnicesc. De fapt, marele vieţuitor al Sihăstriei era un continuu transmiţător al mesajului Evangheliei Mântuitorului Hristos, care apela la pildele pline de înţelepciune din Pateric şi nu numai.

Pelerinii care păşesc zi de zi pragul colţului de rai de la Sihăstria vin să se împărtăşească din duhul marilor duhovnici care au înălţat o viaţă întreagă rugăciuni pentru ei şi pentru lume. Primul loc în care oamenii merg atunci când ajung la mănăstirea în care au vieţuit părinţii Cleopa, Paisie, Ioanichie şi alţii, ştiuţi sau neştiuţi cu numele, este biserica. Atât lăcaşul de închinăciune închinat Maicii Domnului sau Sfintei Teodora de la Sihla, cât şi paraclisele din incinta aşezării monahale, sunt oaze de reculegere şi de pace, care îţi inundă sufletul cu binecuvântare şi nădejde.

În continuarea pelerinajului, oamenii îşi îndreaptă paşii către cimitirul mănăstirii, străjuit de brazii care se înalţă falnic spre cer. Aici se aprind lumânări pentru cei care se odihnesc în lumea veşniciei. Unele persoane sărută crucea de la mormânt a marilor duhovnici care i-au povăţuit de-a lungul vieţii.

Următorul loc în care fiecare pelerin, cleric sau mirean doreşte să ajungă este chilia marelui duhovnic al Sihăstriei, aflată lângă cea a părintelui Paisie. Aici, călătorul are impresia că dintr-un moment în altul, părintele Cleopa va ieşi să împărtăşească un cuvânt de folos duhovnicesc pentru sufletul fiecăruia. Câteva clipe petrecute în apropierea chiliei părintelui te pot ajuta să primeşti alinare la necazul sau frământarea care te macină. Nu puţini sunt aceia care îi cer atât părintelui Cleopa, cât şi altor mari duhovnici trecuţi la Domnul, cunoscuţi pentru viaţa lor sfântă, să înalţe rugăciuni către Tronul Preasfintei Treimi. Aceasta este dovada faptului că cei care simt să facă acest gest, pornit din inimă, au credinţa şi nădejdea că sufletele lor se află în lumina cea neînserată.

Am cunoscut oameni care vorbeau cu veneraţie despre părintele Cleopa şi despre alţi duhovnici ai Sihăstriei. Povestirile lor sunt mărturii vii care arată că trecerea marelui duhovnic prin această lume către împărăţia cerurilor a fost una rodnică şi folositoare.

„Cel mai mare predicator al Bisericii noastre“

Înalt Preasfinţitul Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, l-a întâlnit prima dată pe părintele Cleopa la Mănăstirea Sihăstria în anul 1968, pe vremea când făcea un pelerinaj cu familia părintelui Dumitru Stăniloae.

De atunci, Înalt Preasfinţia Sa a avut o legătură foarte strânsă cu marele duhovnic, spovedindu-se de mai multe ori părintelui Cleopa. „De părintele Cleopa m-am ataşat foarte mult, precum atâţia preoţi, profesori de teologie şi credincioşi, ascultându-i mai cu seamă predicile inspirate. Părintele vorbea citând mereu pe Sfinţii Părinţi, avea o înţelepciune deosebită acumulată în vremea uceniciei sale la Mănăstirea Sihăstria şi în timpul anilor petrecuţi în pustietate. Avea un dar deosebit al vorbirii pătrunzătoare. Cuvântul pe care îl spunea celorlalţi îl trăia el mai întâi. Avea în fiecare zi pravilă de patru ore, citea regulat Acatistul Mântuitorului, Acatistul Maicii Domnului, nefiind lipsit de la biserică. Primea nenumăraţi credincioşi cărora le vorbea. M-am folosit foarte mult de cuvântul părintelui Cleopa, ca student în teologie, ca preot şi ca episcop. Avea o inimă largă, deschisă, foarte apropiat de credincioşi. A fost cel mai mare predicator al Bisericii noastre timp de zeci de ani, un mare misionar apărător al Ortodoxiei. Avea o deschidere şi spre ceilalţi creştini. Nu a fost un integrist. Pentru că avea o trăire profundă înţelegea pe fiecare şi respecta pe ceilalţi creştini în identitatea lor. Mă şi rog adeseori părintelui spunând «Părinte Cleopa, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, păcătosul!», pomenindu-l în acelaşi timp la rugăciune“, a mărturisit IPS Serafim.

Preocupări academice şi o pregătire teologică înaltă

Pr. prof. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi, l-a cunoscut pe părintele Cleopa în perioada studiilor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox de la Mănăstirea Neamţ (1977-1982).

Părintele Ion Vicovan ne-a mărturisit că a avut privilegiul de a-l cunoaşte personal şi de a-l auzi în mod direct pe „celebrul părinte Cleopa Ilie“. „În perioada seminarului erau organizate pelerinaje în zona Mănăstirii Sihăstria. Cu acele ocazii ne vorbea părintele Cleopa, pelerinajul având rolul de a creşte duhovniceşte prin cuvântul de învăţătură. Marele duhovnic era invitat la seminar mai ales în vreme de post să ne vorbească despre viaţa lui, despre preoţie, despre viaţa duhovnicească. Întrucât eram în perioada de formare intelectuală, duhovnicească, culturală, academică şi spirituală, părintele Cleopa venea ca să ne vorbească. A avut multe daruri, dar între altele a avut o memorie uriaşă şi o lejeritate în a-i cita pe Sfinţii Părinţi. Părintele Cleopa a scris mai multe cărţi de predici, publicate înainte şi după 1990. Noi, studiind Omiletica, trebuia să alcătuim câte o predică la diferite ocazii. Ceea ce a scris părintele Cleopa ne era de mare utilitate, întrucât sursele în acea vreme nu erau din belşug, cum sunt astăzi. Fostul duhovnic al Mănăstirii Sihăstria a fost însărcinat de vrednicul de pomenire patriarh Iustinian să alcătuiască un studiu foarte comentat despre stilism. Pe lângă faptul că era un foarte bun cunoscător al Sfinţilor Părinţi, un bun orator căutat de ierarhi, preoţi şi mireni, părintele Cleopa a avut şi preocupări academice. A avut o pregătire teologică înaltă, chiar dacă nu deţinea o diplomă oficială. Studiul de care am amintit, cred că este cel mai documentat cu privire la stilismul din ţara noastră. Studiul alcătuit de părintele Cleopa ne-a fost de mare folos celor care învăţam în acea vreme la seminar. O altă carte importantă pe care a publicat-o este «Despre credinţa ortodoxă». Volumul priveşte învăţătura ortodoxă din perspectiva celui care este membru al unei confesiuni, mai cu seamă neoprotestante“, a remarcat pr. prof. dr. Ion Vicovan, care a amintit în continuare despre perioada dificilă în care a vieţuit marele duhovnic al Sihăstriei.

„Părintele Cleopa a trăit într-o perioadă grea pentru Biserică şi pentru neam. Aceasta pentru că, după 1948, Biserica a avut de suferit. În 1959, călugării au fost scoşi din mănăstiri, în urma Decretului 410, numărul monahilor reducându-se simţitor. A rămas circa o pătrime din ceea ce fusese înainte. În acea vreme, părintele Cleopa a rămas ca unul dintre oamenii de bază, reorganizând Mănăstirea Sihăstria şi Mănăstirea Slatina. Vrednicul de pomenire duhovnic a fost un reper pentru monahii acelui timp, pentru preoţi şi pentru ierarhii care l-au avut duhovnic. Acest context este providenţial. În acea vreme exista impresia că Biserica nu are perspectivă întrucât era supusă regimului prin închisori, prin persecuţii, prin securitate s.a. Prin prezenţa părintelui Cleopa, Dumnezeu ne-a arătat că Biserica Sa «nici porţile iadului nu o vor birui» (Matei 16, 18). Într-o perioadă foarte grea, părintele Cleopa a fost una dintre luminile care ne-au arătat drumul pe care trebuie să-l parcurgem în anii întunecaţi ai comunismului“, a precizat pr. prof. dr. Ion Vicovan.

„Am şi acum imaginea părintelui cu barbă albă“

Pr. lect. dr. Adrian Dinu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi apelează mereu la exemplul părintelui Cleopa, atât la întâlnirile cu studenţii, cât şi în predicile pe care le rosteşte în faţa credincioşilor.

„Părintele Cleopa a fost un călugăr desăvârşit, trăitor şi un bun exemplu de monah consacrat lui Dumnezeu, un adevărat om de vocaţie. A scris atât de mult, atât de bogat, atât de firesc, fiind un om simplu, cu exemple din natură, din viaţa socială. Un alt motiv pentru care îl menţionez şi la cursurile cu studenţii este acela că părintele Cleopa a fost un erudit, un cunoscător al vieţii Sfinţilor Părinţi şi mai ales al Filocaliei. Pe vremea când eram copil, mergeam cu părinţii la Mănăstirea Sihăstria, ne împărtăşeam de slujbele de acolo. Am şi acum imaginea părintelui cu barbă albă care stătea pe prispa chiliei şi vorbea mulţimii. În timpul acestor întâlniri cultivam o legătură tainică, duhovnicească, care a rămas peste timp“, şi-a amintit pr. lect. dr. Adrian Dinu.

„Părintele ne îndemna să ne rugăm îngerului păzitor“

Maria Huncă din Iaşi a fost de mai multe ori la părintele Cleopa, împreună cu fiii şi fiicele sale. Sfaturile marelui duhovnic şi îndemnul la rugăciune au îndreptat paşii a trei din cei opt copii către teologie. „Îmi aduc aminte că îi învăţa pe copiii mei să se roage dimineaţa şi seara, dar mai ales îngerului păzitor. Chiar dacă ştiam mai multe rugăciuni sau psalmi, părintele ne îndemna să ne rugăm îngerului păzitor. Părintele Cleopa iubea foarte mult copiii. Adesea îi lua pe braţe pentru a-i întreba ce rugăciuni ştiu să spună. După ce am mers la părintele Cleopa, fiii şi fiicele mele nu s-au îndepărtat de calea credinţei. Astăzi, participă cu toţii la sfintele slujbe şi de aceea sunt recunoscătoare părintelui Cleopa pentru sfaturile şi rugăciunile pe care le-a înălţat la ceruri pentru familia mea. Unul dintre fiii mei este ieromonah, iar ceilalţi doi sunt la teologie, în timp ce fiicele mele sunt binecuvântate de Dumnezeu cu familii frumoase şi numeroase“, a declarat Maria Huncă.

Chip de lumină zugrăvit pe zidurile bisericilor

Părintele Cleopa, alături de alţi cuvioşi ai Mănăstirii Sihăstria, este pictat pe zidurile mai multor lăcaşuri de închinăciune din Moldova, potrivit „tradiţiei populare şi spirituale“, după cum a precizat pr. Cristian Muraru, directorul Centrului de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului de Artă Creştină „Resurrectio“ din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. „Planul iconografic este o expresie a gândirii dogmatice a Bisericii. El reprezintă un reflex al gândirii Bisericii asupra prezenţei ei pe pământ şi în cer. În partea superioară a unui sfânt lăcaş este pictată Biserica triumfătoare (Mântuitorul Hristos, îngerii, scenele din viaţa Domnului Iisus), iar în partea inferioară sunt zugrăvite chipurile celor care au devenit sfinţi. Din acest motiv, în registrul inferior şi în special în zona din pronaosul unui lăcaş de închinăciune, în tradiţia populară şi spirituală a Bisericii, se obişnuieşte pictarea sfinţilor cuvioşi reprezentativi ai Bisericii. În Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“, vechea catedrală mitropolitană din Iaşi, este pictat chipul părintelui Cleopa. Iată cum se face legătura dintre ctitorul picturii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi părintele Cleopa, care a fost naşul de călugărie şi duhovnicul Întâistătătorului Bisericii noastre. Părintele Cleopa, alături de alţi cuvioşi, este pictat în mai multe biserici din Moldova cu un nimb de lumină. Preacuvioşia Sa a inspirat pe foarte mulţi oameni să caute lumina, el însuşi fiind lumină pentru mulţi credincioşi, învăţaţi sau neînvăţaţi, dar trăitori cu adevărat“, a explicat pr. Cristian Muraru.

Constantin Ciofu  www.doxologia.ro