Mariana Gurza- Părintele Arsenie Papacioc, “trăitor al simplităţii Patericului”

Cuvântul omului este după chipul Cuvântului lui Dumnezeu şi trebuie să găsim mereu cuvântul cel mai potrivit, ca să nu pierdem Cuvântul Veşnic”. (Părintele Sofronie Saharov)

Am revenit de la Techirghiol mai bogată sufleteşte şi spiritual. Apropierea de Sfânta Mănăstire “Sf. Maria”, unde vieţuieşte “un stâlp al Înaltului”, Părintele Arsenie Papacioc, cum îl simţea scriitorul Mihai Rădulescu, aerul era mai curat, cerul mai senin.

O pace tainică ce o simţisem lângă chilia părintelui, tinând la piept două cărţi recente: Părintele Arsenie Papacioc- “Mici îndrumări spre mântuire”, ediţie îngrijită de ieromonah Benedict Stancu, Bucureşti, editura Sophia, 2009 şi “IATĂ DUHOVNICUL-PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC “, 2010, carte aparută la aceeaşi editură şi îngrijită de acelaşi râvnitor ieromonah.

Părintele Arsenie Papacioc, trăitor al simplităţii Patericului, ne învaţă cu fiecare gest şi cuvânt că orice clipă poate fi un timp şi orice suspinare poate fi o rugăciune!”Citându-l pe ierom.Benedict Stancu din precizările făcute, de teama de a nu greşi, am înţeles că, “părintele Arsenie a ştiut a se situa cuminte între cele două abisuri: trecutul şi viitorul…Tot ce a preluat de la predecesorii săi a devenit o tradiţie filtrată, îmbogăţită, asimilată cu discernământ. În felul acesta ne-a încurajat să trăim din plin bucuria prezentului şi putem conchide că slujirea Cuvioşiei Sale ca duhovnic este dinamică în interiorul Tradiţiei.

De la primele ore ale dimineţii o mulţime de credincioşi aşteptau răbdători să fie primiţi de bunul părinte.Copiii erau cei care aveau prioritate.Ne rugam în linişte, sperând că îl vom vedea şi vom primi binecuvântare. Ieşise în pridvor.Îl zărisem puţin, dar, am îngenunchiat şi am primit rugăciunea binecuvântată făcută pentru cei prezenţi.Pe rând fiecare dintre noi am pătruns în încăperea unde părintele duhovnic, slabit, dar cu acelaşi Har, ne-a dat mâna prin care am simţit sfinţenia…

În 15 august a.c. Ava Arsenie Papacioc v-a împlini vârsta de 96 de ani. Anii îi numără Dumnezeu, sunt ca mărgăritarele… Nu osteneşte a-şi primii credincioşii, a le da cuvinte de folos.

Maica Domnului să vegheze chilia părintelui duhovnic şi îngeri păzitori trimişi de Cel de Sus sa-i fie Cuvioşiei Sale alături în priveghere.

Părintele duhovnic Arsenie Papacioc, părintele Iustin Parvu, părintele Adrian Făgeţeanu, prin prezenţa lor ne simţim mai puţin singuri, ei sunt  nădejdea celor împovăraţi, prin dânşii învăţăm să preţuim clipa. Dumnezeu să le binecuvinteze anii în sănătate şi pace sufletească. Atâta timp cât îi avem, suntem mai bogaţi. Să le ascultăm Cuvântul, să învăţăm în fiecare secundă că “orice clipă poate să fie un timp şi orice suspinare poate să fie o rugăciune…”(P.Arsenie Papacioc)

Prezenţa inimii noastre la Dumnezeu, în rugăciune trebuie să fie permanentă, “să avem educaţia inimii, adică să existăm mereu…Rugăciunea este, de fapt, totul. Rugăciunea…Inima ta în inima lui Dumnezeu! Indiferent ce  vorbeşti, rugăciunea este o tăcere adâncă şi o stare dincolo de închipuirea omenească. O vorbire cu Dumnezeu, dar nu cu vorbe omeneşti…Rugăciunea este necesară, rugăciunea este viaţa noastră…”(Părintele Arsenie Papacioc).

Pentru bunul părinte, “concepţia de mântuire creştină” este “suferinţa” putând birui. Este convins de faptul că “poporul român va avea o misiune istorică. Neaparat biblică. Luat aşa cu îngăduinţă, comparându-l cu toate popoarele, este cel mai adaptabil prin fire, prin moşi şi strămoşi, biblic, în sensul că, de la naştere poporul acesta a suferit şi suferă încă din partea duşmanilor. Şi el totuşi se menţine şi-n plus a născut atâtea valori. Un Eminescu în literatură, Brâncuşi în sculptură, Enescu, considerând că arta, poezia, este o prorocire, la urma urmei. Nu trebuie neglijate aceste realităţi.Tocmai în această suferinţă stă renaşterea viitoare” .

Acum în prag aniversar, când cuvintele parintelui m-au copleşit, pot spune şi eu că, părintele duhovnic ARSENIE PAPACIOC este lumina neamului românesc, alături de ceilalţi trăitori monahi ce păstrează flacăra credinţei vie in folosul neamului.

“Facă Domnul ca fulguraţia adevărului trăit de părintele Arsenie, ce se reflectă şi în cuvintele consemnate aici – “Cine e monah (e valabil şi pentru mireni –n.n.) credincios şi adevarat? Cel ce şi-a păstrat până la capat ardoarea, cel care nu încetează să adauge până la sfârşitul vieţii foc peste foc, flacără peste flacără, râvnă peste râvnă, dorinţă peste dorinţă”  cum spunea Sfântul Ioan Scărarul – să ne învăpaieze şi pe noi cu dumnezeiescul dor. (ierom.Benedict Stancu din vol.”Iată duhovnicul-Părintele Arsenie Papacioc”).      (aparut 04.08.2010)

Reclame