Vasile Menzel- poem

artist, București

Interviu

– Domnule Menzel, de cei

iubiţi pe Eminescu,

Rilke, Edgar Allan Poe…?

– Pentru că m-au învăţat

să scriu, să vorbesc,….

– Dar pe Enescu, Beethoven,

Mozart sau Wagner?

– Ei m-au învăţat să ascult.

Tot aşa cum Grigorescu,

Michelangelo, Rembrandt…

m-au învăţat să privesc.

Iar Caragiale, Shakespeare…

să interpretez personaje.

 

             Cuvinte,

Sunete,

Imagini,

Personaje,

Vise-visuri.

 

Visul se transformă-n dans,

echilibru şi balans.

Orologiul veşnic bate

orele, în zi şi noapte,

aducând sonor omagiu

timpului, ce-adesea scrie

sunete, ca la solfegiu,

pe o coală de hârtie.

Iar decorul Grigoresc,

colorat şi îngeresc,

îl privesc şi îl privesc….

 

Mă strecor în „ Car cu boi “,

preschimbându-mă-n ţăran

Şi aştept, lumina lunii,

reflectată dintr-un geam,

ca un ecleraj discret,

vrând să joc în „Piesa lumii”,

concepută de-un Poet.

Mai aştept critici să vină.

La spectacol, sala plină,

îmbrăcată-n mii de flori,

să vibreze lâng-actori,

să despice gândurile

care-acum, bătu-le-ar vina,

cad, odată cu CORTINA.

 

Critici

Mitici

Mistici

Critici.

 

Reclame