Tudor Ghideanu- aniversare: Melidonium vă urează La mulți ani!

filosof, publicist, prof.univ.dr.emerit

S-a născut la 30 martie 1938, în Cordun (Roman) jud. Roman copilărind în împrejurimile orașului, înscriindu-şi numele în rândul personalităţilor urbei mușatine. Profesorul universitar doctor emerit Tudor Ghideanu este un cunoscut filosof, publicist, prof.univ.dr.emerit. 

Rar avem ocazia să prezent o personalitate atât de distinsă, roditoare în multe domenii şi familiară înălţimilor de cuget şi simţire românească precum filosoful TUDOR GHIDEANU. Jumătate de secol a căutat repere în axiologie, pentru a ne oferi o viziune nouă despre natura valorilor – şi ne-a surprins cu atâtea poveşti de suflet care îi alcătuiesc destinul, încât rămânem fascinaţi ori de câte ori ne vorbeşte. După absolvirea Facultăţii de Filozofie a Universităţii Al.I.Cuza Iaşi, cu iploma de merit (1963) a devenit cadru didactic al acestei instituţii. În anul 1972 obţine  titlul de doctor în filozofie, susţinând teza Curentul fenomenologic în filosofia franceză  contemporană, apoi parcurge toate treptele ierarhiei universitare, iar din 1985, devine şef al catedrei de Filozofie.

După debutul publicistic cu Fugile şi Minciuni pozitive în Iaşul Literar (1966) semnează zeci de articole şi studii de specialitate, în Cronica, Convorbirii literare, Ateneu etc.

A debutat editorial cu Percepţie şi morală în fenomenologia franceză – Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 1979 urmată de: Conştiinţa filosofică de la Husserl la Teilhard de Chardin – Ed. Junimea, Iaşi, 1981; Anamnesis sau Treptele aducerii aminte – Ed. Junimea, Iaşi, 1987; Temeiuri critice ale creaţiei – Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1988; Terra Genitrix – Spiritualitate românească – Ed. Institutului Naţional pentru Societatea şi Cultura Română, Iaşi, 1998; Ekpirosis sau Posesia focului – Ed. Institutului Naţional pentru Societatea şi Cultura Română, Iaşi, 1999; Odysseea conştiinţei filosofice moderne – de la Kant la Nietzsche – Ed. Junimea, Iaşi, 1999; Odysseea conştiinţei filosofice contemporane – de la Pragmatism la Postmodernism – Ed. Junimea, Iaşi, 1999; Existenţialismul – Comedia umanistă a secolului XX – Ed. Moldova, Iaşi, 1999 etc.

Pentru contribuţia sa la elaborarea şi coordonarea mai multor volume colective, între care şi sinteza Istoria filosofiei româneşti, Editura Academiei Române (1985) a fost distins  de Academia Română cu  Premiul Vasile Conta (1991), iar în anul 1992 devine membru al Institutului Mondial de Fenomenologie U.S.A;

 

Paleta de interes cultural, teologic, filosofic,ideologic, civic, educaţional a domnului profesor Ghideanu ne propune o nouă paradigmă a educaţiei multidimensionale în care integrarea europeană se realizează valoric prin educaţie multiculturală.

Remarcabil este contactul viu în adâncimea interogaţiilor metafizice pe care domnul profesor îl întreţinea cu studenţii domniei sale, aceştia  îl întâmpinau cu căldura unui apelativ precum acela de cel mai iubit dintre pământeni. Este doar măsura de suflet cu care cei care i-au fost aproape l-au îmbrăţişat pe  profesorul Tudor Ghideanu într-un imbold de adâncă preţuire a ceea ce OMUL Tudor Ghideanu a lăsat ca marcă autentică.

Anii petrecuţi în Universitate au constituit o bogată sursă de inspiraţie academică din care s-au născut numeroase articole şi cărți, precum: Cronica Romanului şi a Episcopiei de Roman, a episcopului Melchidesc (editura Muşatinia, 2008), retranscrisă de filosoful Tudor Ghideanu, grăitoare in ceea ce priveşte munca considerabilă şi plină de râvna adâncilor căutări de valoare şi sens universalizator întru zidirea renumelui oraşului Roman şi a ctitorilor săi axiologici.

 

La împlinirea a 10 ani de slujire arhierească, Preasfinţitul dr. Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Eparhiei Romanului  şi Bacăului, prefaţează, sprijină şi binecuvântează această apariţie editorială.

Astfel, aducem un omagiu, acestei mari personalităţi a culturii româneşti, pentru strădania de a lăsa posterităţii, cărţi de înaltă trăire a feţelor bisericeşti, care au trecut pe aceste meleaguri.

Activitatea profesorului a înflorit roditor şi  în studii teologice sau monografii. Deosebit de valoroasă este lucrarea  Melchisedec, lumina Ortodoxiei, (Ed.Muşatinia, 2009) iar pledoaria pentru sanctificarea lui Melchisedec este cutremurătoare în motivaţie şi responsabilitate, a trăirii spiritualităţii ortodoxe regăsite în viaţa cărturarului, filosoful luminându-ne calea cunoaşterii, precizând că aceasta: „este una dintre dimensiunile esenţiale ale fiinţei umane, astfel încât noi suntem deopotrivă subiect şi obiect al cunoaşterii. Dumnezeu însă nu poate fi niciodată obiect al cunoaşterii, eroare fundamentala comisă de reprezentanţii gândirii  discursive care l-au adus la interesul logic de: idee, monadă, prim-motor nemişcat, lucru în sine, principiu, elan vital, etc.” Sensul teandric al iubirii, Ed. Lumen, 2007

 

Fenomenologia iubirii şi trăirii creştine relevată de Tudor Ghideanu este urmată de o fenomenologie a dreptăţii, revelată cu o suită de răspunsuri paradigmatice în conformitate cu teoriile fundamentale ale Dreptului şi moralei: a dreptului natural, a dreptului pozitiv şi a binelui social.

Şi daca vorbim de dreptate, ce poate fi mai edificator decât efortul lui Tudor Ghideanu de a reda într-o oglindă cât mai dreaptă şi adecvată valoric profunzimilor, opera lui Eminescu; de  a scoate la iveală, printre altele, teoria golurilor sociale, tema arheusului jignit, ideile universalizatoare ale poeziei şi prozei eminesciene:

„Eminescu este infinitul adevărat de simţire şi de gând al întregului neam românesc. El este o valoare culturală absolută către care îndreptăm ierarhiile noastre de adevăr, de bine şi de frumos, la întâlnirea căreia ne înveşmântăm în mantia unei totale primeniri. Aceasta pentru că Eminescu s-a identificat valoric-exponenţial cu însăşi perenitatea de fiinţare a poporului românesc…[1]

Interesul pentru descoperirea conceptelor filosofice în literatura română îl regăsim în numeroase studii şi articole, în care autorul urmăreşte definitivarea personalităţii poetice şi comunicarea perfectă dintre creator şi opera sa, prezentând într-un mod într-un mod cu totul şi cu totul original sentimentele înălţătoare care ridică sufletul la o treaptă aproape de perfecţiune.

 

Se va opri atent asupra poezii lui Mihai Eminescu, Lucian Blaga, dar  şi a celei semnate de contemporani precum: Adrian Păunescu, Daniel Corbu: „Atins de aripa celestă a geniului-Cuvânt, Daniel Corbu face parte dintr-o stirpe anume. Cum nu se întâmplă adesea minunea, el este rezultatul unei aporetici a metaforei metafizice, dând un sens original Poeziei, într-o „apocalipsă de fiecare zi”, într-o „odisee a singurătăţii” în care „mucezeşte Absenţa”, pentru că, nici mai mult nici mai puţin, „Poezia e haosul condamnat la visare!” (Daniel Corbu, Eonul marelui  desant , Ed.Princeps, Iaşi 2008)

Profesor  Tudor Ghideanu, ca toţi oamenii de mare valoare se simte mereu atras de locul natal, de locuitorii acestui oraş, cu mare potenţial cultural şi se implică, ori de câte ori este solicitat, în universul acestuia.

Exceptând lucrările amintite, prin care cercetătorul dă glas vechilor hrisoave, răscolind trecutul Episcopiei Romanului, este necesar să subliniez faptul că, domnul Tudor Ghideanu este membru fondator al Societăţii Culturale George Radu Melidon şi a prefaţat mai multe volume apărute la Editura Muşatinia.

Iată ce notează în prefaţa volumului Primii fiori, aparţinând publicistului Gheorghe A.M.Ciobanu:

 

Foarte cunoscut ca profesor de filosofie şi muzică, peregrinând prin toate oraşele mari, culturale, ale Patriei, Poetul şi Dramaturgul Gheorghe A.M.Ciobanu îşi dezvăluie a sa  Mare Incognitum cuprinsă în Spicuiri din ceea ce s-ar putea numi Synopticum de filosofie, muzică şi ştiinţă proiectivă.”(Primii fiori, Ed.Muşatinia, Roman, 2004 sau în volumul Mioriţa mit triadic: „Ultima carte a lui Gheorghe A.M.Ciobanu: Mioriţa – Mit Triadic (2007) este, cu siguranţă, cea mai „năzdrăvană” dintre judecăţile filosofice, ştiinţifice şi religioase, care s-au formulat asupra Mitului Caracteristic al nostru.”(Mioriţa mit triadic, Ed. Muşatinia, Roman, 2007)

În prefaţa volumului Sentimente metalizate, al poetei Cecilia Bănică-Pal, filosoful Tudor Ghideanu scrie:

Cecilia Pal, îşi înalţă Poesis-ul său constant şi fidel unei înveşmântări de durată, ca o recunoştinţă, dar şi ca o rugă, utilizând metafore troienite, care transcend, depăşesc şi se sustrag suspendării: fie a cotidianului agrest, fie apocalipsei desperate a unei „plăcute epuizări” şi evadări trăite, mărturisind nostalgia acelui Împreună fiinţial, de la Facere şi până la Sfârşitul sfârşitului (Eschaton)”.

Despre rostul nostru pe pământ, despre prea-omenescul sfârşit al Frumuseţii întrerupte, al cântecului interzis, frânt dintr-o dată, filosoful scrie:

 

Din preaplinul ei, Veşnicia izbucneşte ca o Naştere, ce poate însemna un crâmpei de Timp cât arderea unui vers din Poesia candelei Viaţă”( Emil Bucureşteanu – Emilia Ţuţuianu Dospinescu,  Zboruri întrerupte, Ed.Muşatinia, 2008)

Coordonata ştiinţifico-filosofică a operei profesorului este ilustrată sintetic şi de cartea Chivotul syncategorematelor şi Infinitul, apărută la Editura Muşatinia, 2011, lucrare care cuprinde cei 4 functori ai Logicii universale. Structurată  în două părţi, lucrarea prezintă în 3 limbi (germană, engleză, română) metoda celor 4 functori (conectori) logici invarianţi (constante logice) fenomenologia istorico-filosofică în întreaga desfăşurare temporal-istorică a gândirii umane.

Gândul cu care noi păstram în suflet figura domnului profesor este acela al piscurilor eidetice, a înălţimilor de simţământ romanesc  cu care cel mai iubit dintre pământeni  ne-a înzestrat drept aleasă moştenire.

La mulţi ani! domnule profesor – şi fie ca viaţa să vă îmbrăţişeze cu întreaga revărsare de generozitate şi dragoste de Adevăr, Bine, Frumos după cum ne-aţi călăuzit!


[1] Tudor Ghideanu – Filosofia lui Eminescu, Ed. Cronica, Iaşi, p.9