Anni Lorei- Visele Doamnei Pachet

poetă, Germania

VISELE DOAMNEI PACHET nr. 74/ un vis cu cheie….

sunt tot la incubatorul de oameni

încetul dinspre coajă şi gălbenuşul cuvintelor

trage buza în jos

plânge de milă şi frig

zidiţi în zile fără popas printre braţe de cuvânt

lipsiţi de dărnicia căldurii şi pâinii de cuptor

am ajuns până la pervazul ce doare sub piele

aveţi voie

uitaţi-vă pe geam

cerul e acolo

ei cred

noi nu putem trăi fără el…

cerul e înspre apus

în nucile verzi

acolo în bruma de frig

straturi de gânduri se culcă în straturi de vid

pot ei să dărâme geamurile statuile

toate coloanele infinite

cerul nu îl pot lua

nu ei au cheia

 

CUM SE AUDE APA CÂND SE ÎNNEACĂ UN OM/din ciclul Visele doamnei Pachet 83.

 

supa e pe foc

auzi ploaia ?

spală ochii iederei

se prelinge prin lemnul otrăvit de soare

intră ca lacrimile în suflet

sub varul mucegăit al camerei

ştii cum se aude apa când se îneacă un om?

întrebarea ta picură ca noaptea aburul sub geamurilă înfofolite în ziare

de atâţia ani stă atârnată de tavan

între ploaie şi varul ce ninge precum petalele cireşului japonez din Herăstrău

ai uitat?

s-au fiert găluştile

s-au risipit şi ele în toată oala

petale mici mici de păpădie

afară ploua cu praf şi apa stătută din cer

supa fierbe singură

fără amintiri

E VREMEA URMELOR PE MARGINE DE CUŢIT/din ciclul Visele doamnei Pachet nr. 76.

e vremea urmelor

din urma în urma umbrelor din urmă

pe margine de cuţit

e vremea lor

pe el se merge ca umbra morţii pe sârma de sub tine

printre cuţite şi sârme

printre ele zbori printre ele

faci cu mâna din umbră şi margine de avion

nu

nu râde

nu se merge drept pe drumul drept

se merge pe urmele celor care au mers

au mers

au mers peste marginea de cuţit

ei au mersul drept

ca platanul înalt nepieritor

indiferent câte topoare drujbe îl încalecă

mersul nu este o ştiinţă

nu are manual

mersul este drept

drept

se merge pe urmele celor care au mers

tu

cel care mergi

mergi

te vei opri

încet

încet

te vei opri

cei care merg pe urmele celor care au mers

vor ocoli

vor ocoli

încet

vor merge

vor merge

peste

cel puţin un cuţit le va sta sub pernă

şi umbra umbrei a plasei

adunate la piept