Anca D. Vieru- Numele

 Domnule Primar, subsemnatul Martin Cordelius Văcaru, solicit respectuos schimbarea numelui din următorul motiv…

            Marty ridică ochii de pe foaie și începu să roadă gânditor capătul pixului. ”Mata pune pe hârtie ideile”, spusese Nelu, ”că fac eu cererea. Nu trebuie să fie prea lungă, că n-o s-o citească nimeni.” Mda, dar de unde să înceapă, nu-i deloc ușor să faci pe altcineva să înțeleagă. Și e greu să vorbești despre tine când toată viața ai încercat să treci neobservat. >>>

Sf. Grigorie Palama

Dumitru SINU – Amintiri din pribegie

La sarbi . Inca o zi se apropie de sfarsit. Soarele a coborat spre zenit. Lumina amurgului imbraca totul in tonuri de roz, liliachiu, rosu si albastru. In aceasta seara stau de vorba cu nea Mitica. Amintirile lui curg asemenea unei ape involburate. Trecutul prinde din nou viata sub ochii nostri. Prezentul dispare, invaluit in cuvintele prietenului meu, despre oameni si intamplari din vremuri de altadata.

>>>

Octavian Curpaș- Exilul românesc la mijloc de secol XX

Grădinile suspendate ale exilului românesc

>>>

Dan Dănilă- poezie

Treceam aşa  

Eram grăbit iar copacii alergau după mine
ca să-mi povestească viaţa lor ultrasecretă
sau să-mi pună două frunze pe umeri. Stai
să nu se supere vântul că am plecat fără el,
stai că ne dor rădăcinile. Eram grăbit, râul >>>

Eminescu şi literatura veche. Recitind Împărat şi proletar

Pasiunea lui Eminescu, mărturisită de toţi cei care l-au cunoscut, pentru literatura veche a lăsat urme mult mai adânci în scrierile sale decât se întrevede la o lectură iniţială. În această direcţie, lectura sa este foarte greu de identificat, din moment ce, în funcţie de evenimentele vieţii, cărţile vechi şi manuscrisele au venit şi au părăsit biblioteca poetului. Două mărturii, una de la începutul vieţii poetului, a lui Teodor Ştefanelli, alta de la sfârşitul ei, cea a lui Mozes Gaster, amintesc pasiunea cu care acesta parcurgea textele vechi, extrăgându-şi pe bucăţi de hârtie formulări şi expresii care îl impresionau. >>>

Mihai Dascălu- Nodul din papură al „moldovenismului”

 Natura a creat papura fără noduri. Iar zicala a căuta nod în papură conturează indicele alarmant că cineva căuta părți negative acolo unde ele nu există. Proiectată la curentul moldovenist din Republica Moldova, cunoscuta zicală scoate la iveală grotescul acţiunilor contra moldovenilor. România, arată ei, se face vinovată în dezbinarea poporului moldovenesc, asumându-şi intervenţii peste măsură de necuviincioase în istoria neamului. Încarcătura ticăloasă a intenţiei devine atât de evidentă, că gestul nu poate fi calificat drept o simplă aluzie la vestitul nod gordian. >>>

Clădirea şcolii confesionale ortodoxe din Jula a fost demolată..

 Putea sa fie Muzeul Românilor din Ungaria. Cei care au trecut zilele trecute pe strada Vár din Jula au putut vedea cu ochii lor cum dispare de pe faţa pământului o clădire, care timp de aproape 180 de ani a adăpostit şcoala confesională ortodoxă română din Jula. Aflată la colţul străzilor Eminescu şi Vár (până în 1936 aceasta din urmă se numea Román utca – strada Românească), clădirea de la nr. 18 a ajuns în proprietate privată, urmând ca pe locul ei să se construiască camere de pensiune pentru turişti. Înainte de demolarea pereţilor, a fost dată jos şi placa memorială, care vestea trecătorilor că „în această clădire a funcţionat şcoala primară ortodoxă română din Jula”. Astfel, românii din Jula au pierdut definitiv şansa de a redobândi, răscumpăra clădirea fostei lor şcoli, unde, eventual, se putea realiza mult (şi de mult timp) doritul muzeu al românilor din Ungaria. >>>