Dorel Mihai Gaftoneanu- Evrika… literaturii! S-a găsit veriga lipsă!

poet, Botosani

Parodie-pamflet după poezia Aţi fost vreodată la Abrud? de Octavian Goga, pe o imagine de fundal a operei lui Stephen Leacock, autorul nemuritoarelor Povestiri umoristice

Cu dedicaţie specială  d-lui prof. Florin Lâiu, Bucureşti…

 

Îmi revine, obsedantă, întrebarea lui O. Goga,

Lista de “chestionare”cu turiştii la Abrud,

Răspicată şi… directă, ca o statuetă-nud

Ce, la prezentări de modă, mai mereu îşi uită toga

 

Amatori de… carpe diem, care spuneţi… azi, e clipa!

Tot la fel, păstrând modelul, îmi permit să vă întreb

Dacă l-aţi văzut vreodată, nu la TiVi sau pe web,

Cum arată, nou la faţă, M.N.I.N.(*) -ul “G. Antipa”.

 

Muntele de exponate, când îl vezi, te înfioară,

La o scurtă estimare, peste două milioane,

O istorie rescrisă, cu figuri de lighioane,

După unii- paradisul- n-ar avea egal în ţară!

 

Împrejur, vitrine multe, complicate diorame,

Câtă frunză, câtă iarbă, gânduri multe te încearcă,

Magazin bio-legendă cu secvenţe dintr-o arcă,

Peisaje, zeci de plasme şi proiecţii-holograme.

 

Ca demult… orientalii, la Rovine, pe câmpii,

Păsări multe şi insecte, locuiesc ca buni vecini,

De la şoarecii tip Jerry, la balene şi delfíni,

Mamiferele cu blană lângă puii lor cei vii.

 

Un capitol mai aparte pentru peştii fără număr,

Orci, rechini şi barracude, fierăstraiele cu dinţi,

Căutând din ochi, copiii, deci, atenţie, părinţi!

Niciodată, cred- nu strică- o privire peste umăr…

 

M-a surprins o arătare, un bau-bau din lunga listă,

(Heyerdahl de pe Kon-Tiki (**)… aici simt… ceva îmi scapă,

L-a luat frumos de coadă şi l-a aruncat în apă,

Cu expresia celebră: ăsta… sigur, nu există!)

 

(*) Muzeul Naţional de Istoria Naturii Bucureşti (n.a.)

(**) licenţă poetică asumată (n.a.)

Latimeria chalumnae, celacantul i se spune,

Îmbrăcată în albastru cu nuanţe de maro,

Şi sincope de culoare ca refrenul de tango,

O dihanie frumoasă. Straşnică sălbăticiune!

 

De aproape… tare aspră, la distanţă… pare fetru,

Şaptezeci de milioane le găseşti în contul ei,

Depăşeşte bine suta, naşte nişte pui-pigmei,

Se scufundă, când doreşte, până la un kilometru…

 

Complicată şi ciudată, cu un craniu de poveste,

Cu articulatii neo şi o coadă «trilobită»,

Spun ihtiologi, cu patos: este nemaiîntâlnită!

Cu înotătoare-braţe ca picioarele… cu creste.

 

Poreclit ca zoo-bomba (*) secolului douăzeci,

Desenat cu bile… albe, anticul “aeroplan”,

S-ar părea că se retrage în străfunduri de ocean,

Unde stă pentru… siestă… asta, vasăzică, deci!

 

După peşti, veriga lipsă până la amfibieni,

Broaştele cu gura mare şi nepoţii de dragoni,

Crocodili, varani, şopârle, salamandre şi tritoni,

«Podul Londrei» ce uneşte «cimpanzei» de… «pământeni» .

 

Se credea că acest peşte dispăruse de demult,

Dar a stat pe după colţuri şi apoi… din nou apare,

Pe experţii lui C. Darwin, bineee… data viitoare

Să nu-i văd sau, chiar mai bine… nici măcar nu-i mai ascult!

………………………………………………………………………………

 

Cu umor în formă scrisă, mia spus unul dintre critici,

Un confrate de cultură, F. şi L., iniţiale,

Autor de poezie bună pentru manuale,

Amintit, spre neuitare, printre… cei şapte magnifici :

 

“Precum peştele în apă, eşti în proză… excelent,

Dar pe ţărmul poeziei, te târăşti cu chiu cu vai,

Urme de talent răzleţe… cine ştie ce mai ai,

Inspiraţie există… asta este evident.

 

(*) descoperit în 1938 (n.a.)

 

Teme limpezi, idei clare, rimă la sfârşit de versuri,

Teancuri de documentare şi memorii-elefant,

Despre cum şi ce mai face… preadistinsul celacant,

Cu dureri de cap şi… mână, peste multele demersuri…

……………………………………………………………………..……

 

Din întinsul fără capăt de expresii şi cuvinte,

Cu un haos printre rânduri, fără nici o rânduială,

Să-l numim Oceanul Prozei, spre totală… aiureală,

Cum spuneam şi altădată, cinci decenii înainte…

 

Că, din ditamai oceanul… a ieşit un peşte mic,

Măgăruşul de la centru, bun subiect de… combinaţii,

Îmbrânceli cu multă larmă, ţipete şi altercaţii,

Când, jucându-ne în “cercuri”, alegeam câte-un pitic…

 

Astăzi, văd cum, printre… valuri, a ieşit încă un peşte,

Dând din coadă, cu sfială, printre aripi de rechini,

Totuşi, dinţii de piranhii, cam vreo două-trei duzini,

Îmi spun: specie-pericol!… mai încolo, când va creşte!

 

Peştele de legătură între… proză şi poem,

Ca un somn-bibano-ştiucă şi “apucături” de crap,

O stafie, o nălucă, zăpăcind lumea de cap,

Unii spun: o caracudă, alţii: peştele suprem…

 

După toată prezentarea… peşti, reptile şi acvarii,

S-a sfârşit cu perioada asta lungă de… eclipsă,

Evrika… literaturii! S-a găsit veriga lipsă!

«Dixit !»… a mai spus maestrul, ridicându-şi ochelarii…

 

                                                                 februarie 2011

 

 

 

Reclame