George Tănsănică – biografie

poet, scriitor, pictor, S.U.A

Născut la 22 decembrie 1954 la Roman, stabilit in California, S.U.A, poet, scriitor, artist plastic. A publicat peste 31 de volume – proză, poezie, poveşti şi povestiri – găzduite la cele mai mari biblioteci ale lumii: Biblioteca Congresului American, Biblioteca Britanică, Biblioteca Academiei Române, Vatican, Institutul Norvegian Nobel-Oslo, etc. primind  numeroase premii internaţionale şi naţionale. Membru al International Society of Poets şi Author and Linear Artist. Trăind în America, George Tănsănică îşi demonstrează dragostea faţă de ţara căreia îi aparţine printr-o serie de lucrări publicate în limba englezăşi în limba română. O parte din opera sa a fost dăruită Muzeului de Artă Roman şi Bibliotecii Municipale Roman.

Vatra strãmoşeascã
„Tu vatră strămoşească
`nflorită în milenii
Cin’ştie să te cânte
În culori ori dulci cuvinte
Primăvara eşti verdeaţă
Verde cât cuprinzi cu ochii
Râurile albii umplu
De omătul smuls din munte
Vara eşti cu toate plină
Relieful tău minune-i
Dăltuit de parcă lumea
L-a dorit ca să respire
Iar toamna, frunza cade
În culoarea arămie
Norii negri se arată
Vântul suflă cu putere
Şi aduce-ndată ploaia
Iar în iarna cea geroasă
Cu-albă nea fără hotare
Gheaţa colţii îşi arată
Când copii patinează
Aşa-i vatra strămoşească
De când lumea şi pământul
O cântăm şi-o lăudăm
Şi de alţii-o apărăm
De millenii cum e ea
  Asta este casa mea”  
 (Redlands,   noiembrie 1998)

Ansa

….

„Apropie-te iar de mine tu formă de lumină

Pe care-n ceruri am zărit-o-n vis

Tu spirite al meu te pleacă către ea

Şi-n tine pentru totdeauna o păstrează

Vă mulţumesc la toţi şi ţie Ansa

Căci încă eu a crede abia de pot

Mă plec să o ridic pe cea cu care

Întreaga-mi viaţă s-a schimbat

Ansa

Cât aş vrea ca să rămână

Trecut-au vremile Trecut-au anii

Acum astfel şi viaţa mea se scurge

Şi-n mine forma cea din ceruri se păstrează

În spiritu-mi pe veci de ea înlănţuit”.                          

                                                  (fragment din poemul Ansa)

Arta

„De la începuturi

Când furăm dăltuiţi de Creator

Am coborât din ceruri

Am descoperit raiul

Ne-am ales iadul

Crezând că ştim ce vrem

Oamenii vieţuiesc

Ducându-şi traiu-n libertate

Făcându-şi  un cadou fără de preţ

Ce l-au clădit din secoli  pentru totdeauna:

Arta”.

              (vol.Ansa, Editura Junimea, Iaşi 1999)

Din poezia lui George Tănsănică răzbate dorul de meleagurile natale şi mândria de a fi român. Proza urmează trăsăturile naraţiunii scriitorilor americani, o notă originală care-i defineşte personalitatea.

Bernice Nadine Rothrock

(Cronica unei familii americane)

„Este adevărat că nu toţi avem fericirea să ducem o viaţă liniştită şi lipsită de griji ca a familiei Bernicei. Doar prin mari sacrificii se poate aju-nge la acest nivel de trai… Visul că, poate, acea jumătate pe care o căutăm, se va uni cu fiecare dintre noi cu speranţa dragostei, de a forma o familie nu este ceva sigur. Destinul pe care şi l-au făcut singuri Bernice şi Jim nu este altceva decât simţ şi fantezie. Conştiinţa noastră nu poate fi direcţionată prin orice fel de persuasiune, pentru că ne împotrivim legilor naturii.

Bernice Nadine Rothrock -Taylor şi soţul ei, Jim Taylor,  locuiesc în continuare în partea de vest a oraşului Redlands. Ei se bucură în continuare de viaţă şi de cei şase nepoţi pe care îi au de la cei trei copii ai lor.

Arlene lucrează în continuare pentru S.N.A., Steve este director general al companiei, după tatăl lui, la „California Expres Company”. Această companie, cum ştim a fost înfiinţată de tatăl lui.

Îmi aduc aminte ceea ce spunea odată Bernice: „Fiecare dintre noi, oamenii, să aducem o contribuţie deplină la viaţa acestei planete. Să nu o lăsăm să moară!”

(fragment din romanul Bernice Nadine Rothrock,

Ed Timpul,Iaşi 2004)

 

APRECIERI:George Tănsănică este cetăţeanul a două lumi – una a trecutului, din care face parte România, ţara din care a fost alungat odinioară, şi cea a prezentului, din care fac parte America, o lume a spectacolului, a reclamei şi a unui anume gen de eficienţă, uneori greu de înţeles şi chiar de acceptat de locuitorii meleagurilor natale ale autorului, dar şi de deziluzia, numită nu România de acum, ci gândirea multora dintre oamenii din ţara noastră, azi”                      Marius CHELARU – Showman

                                                            

 „George Tănsănică e un filosof, un gânditor de perdele trase şi nu de microfon. Viziunea sa  asupra lumii este de altitudine şi de latitudine, gândind calm la universalitatea existenţei şi nu la aleatorismul perisabil al proceselor cotidiene. Spontan dar sensibil, prompt dar receptiv la orice, el zăboveşte, în mod deosebit, la problematica omului, nu atât sociologic, cât mai mult ontologic”                                               Gheorghe A.M.CIOBANU

                                                                           La răscruce de lumi şi milenii 

 

„Asistăm, dacă vreţi, la o multiplicare a eului, acelaşi, proiectată pe dimensiuni spaţio-temporale care se doresc diferite, ca şi cum ar fi vorba, păstrând totuşi proporţiile, de mai mulţi naratori flotanţi (J.Rousset-Narcis Romancier), chiar dacă există acel eu central, fapt care duce, aparent, la o revitalizare a evenimentelor, de parcă ar fi percepute uneori de conştiinţe diferite”                                                                            Marius CHELARU     

                                      Drumul dăltuit din litere între Redlands şi Roman

                                                                            

SCRIERI: Filozofia unei lumi (3 volume), Scoot Palmer, Edenis York.Cronica unei familii americane, Editura Timpul (1999)

    Poezii: Ansa, Swallow, Etern, Editura Junimea(1999);

    Haiku şi poeme scurte: Kami noku, Quasar, Watashi no tenshi;   

    Teatru: Quasar

    Pentru copii: Reptila cea hapsână, Eden şi Feerie, Iepurile păzitor, Un crăciun fericit;

     Romane: Locnec, Noellyz, Adallya, Evelyne, Trandafirul negru, Crimă la vest de Roman, Editura Junimea (1999), Sonia Bergamo, Noelliz, Editura Sakura (2000).

(O antologie a literaturii nemtene – Laurian Ante, Ed. Musatinia Roman 2008)

*

Sfârsit de toamnă
 

Afară s-a lăsat frigul, e si ceată
Si iarna vine, vine cât de curând
Iar toamna lungă care a fost
Ca întotdeauna, a lăsat în urmă vise.
 
Copacii, goi, murmură întristati
Că le-a căzut comoara din coroană
Si frunzele, pastelate, s-au asternut
Acoperind pământul.
 
Iar primii fulgi, cristale de sus vin
Perdeaua deasă zdrobindu-se de iarba verde
Ce-a mai rămas, din vechea viată
Din timpul ce-a trecut? Iluzii. Ah, ce ger!
 

Cui să mă plâng
 
Culmea, cui să mă plâng?
În câmpia înverzită
Plânge-o pasăre ciufulită
Întrebând pe biata liră… ce-ai pătit?
De ce asa, deodată, inima ti se destramă?
Cum! Nu stii?… am rămas singură pe aici
Fără tată, fără mamă, fără nume în astă lume
Cum să-ti spun,… a rămas să-mi fac o seamă.
 
Vezi de treabă, stai pe creangă lângă mine
De-mi povesteste, ce grijă te pândeste
Uite! Hai să-ti spun ceva, n-am mâncat de vinerea
Când spuneam că-i zi de post
Eu făcusem deja rost
Trei lămâi si-o portocală. Am rămas numai cu o pară
Si acum… cui să mă plâng?
Spuse foarte tulburată biata liră.

 
 S-a trezit din somn o viorea
 
S-a trezit din somn o viorea
Si-a zărit, zâmbindu-i de departe,
Soarele, prieten bun cu ea
Ajutând-o să ferească deoparte pătura de nea.
Pe lângă asta, într-o buna dimineată
La câtiva pasi de izvorul rece, înghetat
Au început să cadă picături de apă
De pe coroana unui copac, sfărâmând bucătile de gheată.
Un iepure, deprins mereu să fure… morcovi, varză si salată
A pornit linistit la drum, să vadă, de pe acum
Ce si unde va găsi de ale gurii în astă zi.
Mugurii, dornici de viată după un somn adânc, îndelungat
Îsi deschid frunzulitele solzoase, îmbrăcând ramuri cu verdeată
Cât e zi si până-n seară, păsărele ciripesc neîncetat
Iar cu glasul lor fermecat cântă, parcă, imnul primăverii.

Soartă sau destin 
 
Astăzi stii, dacă la munte
Nu ar fi păduri să-nfrunte
A puhoaielor urgie, ar fi rău si la câmpie
Si că seceta cumplită, nu e din senin venită
Deci pădurea-i bogătie, Dumnezeu e pe vecie
Si prin binele adus, când veghează la munte, sus,
Si pe margini de ogoare, e si mai folositoare
Întelept e cine stie a naturii carte vie
S-o citească, să-înteleagă cum se prind si cum se leagă
Întâmplările din viată, ca mărgelele pe o ată.
Pentru cel care nu stie să citească-n cartea vie,
Toate cele întâmplate ti se par c-asa-s lăsate
De la bunul Dumnezeu, si-întelege tare greu
Si că relele nu vin de la soartă sau destin!
Ci s-a întâmplat asa doar din nestiinta ta!

***

It’s Too Late Saint  Child

I spoiled you my Angel
My love wasn’t blind
I was a child who failed to think
And she asked me for a necklace
Maybe you pass
Don’t choose another way
To become my bride
In the flower of the lilac tree

What you can, when you want
Can do in their life
Her voice in the nude
It’s too late Saint child
I wait for you to come near
But you remain on high
The distance between us, so far
The ordeal is indescribable
And my prayer to Him
Wish to take with me 
Gone is my Angel’s voice
It’s to late Saint child.

Editorul Marius Chelariu, Prof. Gheorghe A M Ciobanu, G.T. , Prof. univ.Al Husar

Poetul și Dna. doctor Mandasescu Silvia

George Tănsănică cu poetul Mircea Bostan