Gheorghe Teodorescu Kirileanu – (1872-1960) in memoriam

cărturar (1872-1960) Piatra Neamț

Se naște la 13/25 (stil vechi) martie 1872, la Holda-Broşteni, județ Suceava- se stinge din viață la 12 noiembrie 1960, la Piatra Neamţ. Cunoscut cărturar, istoric literar, memorialist, folclorist, membru de onoare al Academie Române, cetățean de onoare al municipiului Piatra Neamț. Biblioteca județeană Neamț din Piatra Neamț îi poartă cu onoare numele, din 13 martie 1992. A avut norocul să fie înzestrat cu o mare sete de a cunoaşte şi cu dorinţa de a învăţa. Studiile începute la şcoala din Broşteni (1879), şi le continuă la şcoala nr.1 din Fălticeni (1881-1883). Cursurile gimnaziale, tot laFălticeni. După doi ani de studii s-a îmbolnăvit, retrăgându-se în satul natal. În 1886, pleacă la Iaşi, pentru a participa la un concurs de burse la seminarul Veniamin Costachi. Nereuşind vine la Piatra Neamţ, unde urmează Școala de cântăreţi bisericeşti. În 1887, la îndemnul învăţătorului Mihai Lupescu, dă examen şi intră la Şcoala Normală de Băieţi Vasile Lupu din Iaşi. Bacalaureat în 1895. Timp de un an frecventează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Iaşi. În 1896, trece la Facultatea de Drept pe care o absolvă în anul 1900.

În timpul studiilor a funcţionat ca secretar al Consiliului inspectorilor şcolari şi custode la Biblioteca Universitară din Iaşi (1897-1900). După licenţă, magistrat în Iaşi, apoi Broşteni. În 1935, demisionează din funcţia de Secretar general pe viaţă a Fundaţiei culturale Regele Ferdinand I, pe care o deţine din 1927, stabilindu-se la Piatra Neamţ. A ajutat viitori oameni de cultură, iar multora le-a tipărit sau i-a ajutat la editarea lucrărilor, aşa cum a procedat cu H. Tiktin, Sextil Puşcariu, Tudor Pamfile, Dumitru Furtună, Al. Vasiliu – Tătăruşi, Gheorghe Madan, Ştefan Cacoveanu. A avut un cult pentru Titu Maiorescu şi Nicolae Iorga. Aptitudinile de cercetător se evidenţiază încă din primii ani de studenţie, când, sub conducerea profesorului Al. Philippide, lucrează pentru dicţionarul Academiei, având ca sarcină fişarea operei poetice a logofătului Costachi Conachi. Culege materiale necesare alcătuirii monografiilor pentru moşiile Broşteni, Predeal, Zorleni, Mănăstirea; a scrierilor politice ale lui M. Eminescu şi a editării operei lui Ion Creangă.

 APRECIERI: A scris mult şi de calitate, adesea venind în sprijinul bunilor săi prieteni folclorişti sau savanţi, în cercetarea şi tipărirea unor lucrări de mare importanţă pentru cultura românească.

„Dacă vei lua în mână Descrierea moşiei Broşteni, judeţul Suceava de G. T. Kirileanu nu se poate să n-o citeşti până la sfârşit. Sunt acolo ştiri istorice, note despre gospodăria veche şi cea noua, elemente de limbă, de cultură cu totul necunoscute. Limba e cea a scrisului lui Creangă. Monografia nu poate fi întrecută”.

                                                                                                                      Nicolae IORGA

Limba folosită este apropiată de cea a scrierilor lui Creangă, aspect recunoscut nu numai de Garabet Ibrăileanu, dar şi de Sextil Puşcariu, Vasile Bogrea, Simion Mehedinţi, Leca Morariu, Petru Caraman, Şerban Cioculescu. La recomandarea lui A.D. Xenopol, profesorul său de istorie, s-a preocupat de selectarea şi aranjarea manuscriselor lui Creangă. Investigaţia sistematică a locurilor şi oamenilor cu care scriitorul a venit în contact, a făcut să găsească pagini originale din povestirile lui Creangă şi un fragment din „Amintiri“, cercetări pe care cărturarul le-a publicat în revistele Şezătoarea şi Ion Creangă. Ulterior a scos 16 ediţii, fapt ce l-a determinat pe Perpessicius să scrie că: G.T.Kirileanu este cel mai mare editor ştiintific al operei lui Creangă, reper obligatoriu şi în zilele noastre.

SCRIERI: Mihai Eminescu; Icoane vechi şi icoane noi; Vălenii de Munte 1909; Din scrisorile lui T. Maiorescu, în vol. Comemorarea Junimii la Iaşi, mai 1936, Iaşi; tipograf. A. Terek 1937; Schitul Cozla, Un scump odor de artă bisericească lângă Piatra Neamţ, Piatra Neamţ 1940; Hotărnicia răzeşilor dorneni (1800-1801), Piatra Neamţ, tipografia Asachi 1941 ş.a.

***

Cartea publicată în noiembrie 2010 (“Gh. T. Kirileanu. Un destin, sub semnul lui Creangă şi Eminescu, la Palatul Regal”), cu prilejul împlinirii unei jumătăţi de secol de la trecerea la cele veşnice a cărturarului G. T. Kirileanu (13/25. 03. 1872 – 13. 11. 1960), se constituie într-un omagiu pe care colectivul Bibliotecii Judeţene Neamţ îl aduce celui care a donat, în 1956, “urbei şi meleagului de care se simţea atît de legat” aproape 30. 000 de publicaţii (carte şi periodice) şi al cărui nume îl poartă instituţia. În plus, directorul Constantin Bostan (C. B.) întregeşte un portret al cărturarului, născut la Holda, Broşteni, portret început cu volumul “G. T. Kirileanu – contribuţii documentare” (Piatra-Neamţ, 1970, în colab. cu Valentin Ciucă), continuat în timp cu cărţile îngrijite şi studiile dedicate vieţii şi operei marelui cărturar (“G. T. Kirileanu sau viaţa ca o carte – mărturii inedite” – 1985, “G. T. Kirileanu, “Scrieri”, vol. I – II, 1989 – 1997, “G. T. Kirileanu, “Sub trei regi şi trei dictaturi”” I, 2004), fiind cel mai important cercetător al activităţii omului, al operei acestuia şi al exegezei adunate în timp.
În străduinţa sa de a oferi cititorului de astăzi, nu prea dispus la lecturi de mare întindere, într-o carte cu mai puţin de o sută de pagini de text, o imagine cît mai apropiată de personalitatea celui care a avut “un destin cu adevărat exemplar”, a “Omului şi a Cărturarului” G. T. Kirileanu, C. B. a creat un portret cît mai fidel al celui căruia i s-au atribuit, în timp, numeroase calificative: “muntenaşul”, cum i se spunea la Şcoala Normală “Vasile Lupu” din Iaşi; o “rara avis”, cum afirma Al. Philippide în cancelaria aceleiaşi şcoli; “Atotştiutorul Kirileanu”, cum l-a numit D. I. Suchianu; “Moş Ghiţă”, cum îl numea chiar Regele; “una din figurile cele mai dragi printre oamenii de carte”; “bancă de informaţie şi sprijin ştiinţific”, “pilon în cultura românească”, calificative atribuite de I. C. Chiţimia; omul cu “adevărat temperament de polihistor” (Perpesicius) şi aşa cum l-au considerat cei care l-au cunoscut şi-i ştiu opera şi nu numai: “Fiu credincios al Văii Bistriţa”.
Portretul celui care afirma, în 1935, într-o scrisoare de mulţumire adresată lui I.-A. Brătescu-Voineşti, că “eu şi cu răposatul meu frate Simion (…) am ajuns pescari şi vînători de folclor şi cărţi vechi româneşti”, al celui care toată viaţa a avut drept crez “devotamentul dezinteresat” exprimat magistral în puţine cuvinte: “Şi toate – în tăcere”, portretul alcătuit acum de C. B. este realizat cu pricepere şi ştiinţă, cu îndemînare şi, mai ales, cu căldură, cu foarte multă căldură.
C. B., ca unul care şi-a închinat o bună parte din activitatea sa de documentarist în istoria literaturii române, apelează la o sumedenie de documente, de “surse”, toate incluse într-o bibliografie impresionantă, parte distribuită în notele de subsol, parte organizată după toate normele academice (“G. T. Kirileanu şi opera lui Ion Creangă”, bibliografie realizată în cadrul proiectului “Centrul Internaţional de Informare Bibliografică “Ion Creangă”, aceasta putînd fi un exemplu pentru unii autori care se hazardează să aibă asemenea preocupări, nerespectînd, din neştiinţă, regulile ce se impun în procesul de elaborare).
Întreaga lucrare poartă girul unei echipe de consultanţi ştiinţifici, cunoscuţi cercetători în domeniul vieţii şi operei lui Ion Creangă: academicianul Mihai Cimpoi şi prof. Claudiu Balaban (Chişinău), prof. univ. dr. Constantin Parascan (Iaşi) şi prof. dr. Nicolae Scurtu (Bucureşti).
Nu în ultimul rînd, menţionăm pe ceilalţi profesionişti care au contribuit la realizarea acestei cărţi de referinţă de care nu se va putea face abstracţie în abordarea a cel puţin trei capitole din Istoria literaturii române: Ion Creangă, Mihai Eminescu şi Gheorghe Teodorescu-Kirileanu. Aceşti oameni, de regulă trecuţi cu vederea în abordări precum cea de faţă, sunt omişi. Noi îi numim: Tamara Maleru (Bibliografie) de la Biblioteca Naţională pentru Copii “Ion Creangă” din Chişinău, Cristina Catană (redactor de carte, coordonare bibliografică şi tehnoredactare), Nicoleta Solomon (bibliografie şi corectură), Costache Agache (software), toţi trei de la Biblioteca Judeţeană “G. T. Kirileanu” din Piatra-Neamţ.

Constantin TOMŞA  http://www.cnrv.ro/

**

E necesar să precizez că toate, dar absolut toate contribuţiile de istorie literară, de folclor şi de istorie culturală ale lui G. T. Kirileanu conţin materiale inedite, fie din bogata sa bibliotecă, fie din Biblioteca Academiei Române sau din Arhivele Statului. 
Întregirile pe care le-a adus, în timp, la opera lui Ion Creangă şi Mihai Eminescu sunt fundamentale şi, desigur, demne de a fi uzitate cu încredere. 
Epistolele pe care le-a scris şi le-a trimis confraţilor şi unora dintre contemporanii săi se constituie în excelente surse de informaţii biografice, bibliografice sau de altă natură şi, astfel, toate, contribuie la redescoperirea imaginii cărturarului de la Piatra-Neamţ. 
Literatura sa epistolară, diversă şi imensă, din care s-a publicat2 doar un fragment, se impune a fi cercetată, adunată, adnotată şi restituită în întregime spre a constata, încă o dată, virtuţile şi fascinaţia comunicării. 
Cele trei epistole, necunoscute până acum, sunt trimise profesorului şi bizantinologului Demostene Russo (1869–1938), unul dintre autenticii săi prieteni şi conţin preţioase ştiri despre pregătirea şi restituirea integrală a operei3 lui Ion Creangă în celebra Fundaţie Regală pentru Literatură şi Artă.
Impresionează prin francheţea confesiunii, prin mărturiile despre contemporani şi, mai ales, prin observaţiile de ordin social, politic şi moral pe care nu ezită să şi le exprime în chip atât de firesc. 

Piatra-N[eamţ], 
8 sept[embrie] 1937 

Mult iubite domnule Russo, Întorcându-mă zilele trecute de la Iaşi, unde am fost chemat şi oprit o săptămână de Tata Meissner, am găsit poştala din 2 sept[embrie] în care deşi n-am citit ştiri despre sănătatea d[umi]tale, precum mă aşteptam, le-am simţit printre rânduri. 
Sunt vinovat că nu ţi-am mai dat semn de viaţă nici d[umi]tale nici altor buni prieteni, dar crede-mă că toată vara am fost învăluit în prea multe necazuri familiare, aşa că-mi era silă să mai pun mâna pe condei, care a dat în rugină, precum foarte bine zici. 
Acuma au venit la rând nepoţii cei mai mici cu necazurile şcolare. Cumnata îmi spune că are la masă 14 guri! Aştept dar să treacă şi acest val, ca să mă pregătesc apoi pentru plecarea la Bucureşti. 
La Iaşi am avut norocul să pun mâna şi să fotografiez manuscrisul poveştii Făt-Frumos fiul iepei de Ion Creangă. Am astfel dovezi de felul cum s-a publicat în Convorbiri literare această poveste (multe schimbări şi lipsuri) şi material preţios pentru respectarea textului lui Creangă într-o nouă ediţie. 
Acest m[anuscri]s mi l-a încredinţat pe două zile A.C. Cuza din biblioteca lui foarte bogată şi bine rânduită, care între altele mi-a vorbit cu indignare despre editarea Cărţii de învăţătură a Mitropolitului Varlaam, zicând că editarea de către un evreu4 la Fundaţiile Regale a acestei cărţi sfinte este un mare scandal şi că se miră cum de nu vede d[omnu]l Al. Rosetti că expune la critici pe Rege. 
Îmi scriai despre lucrul meu la editarea lui Creangă. Prea puţin am lucrat. Căci luând la depănat cărţile în care-i vorba de Creangă, ele mă fură şi mă cufundă zile întregi în răsfoirea lor şi extragerea feluritelor însemnări demult uitate. Şi mă cuprinde jalea gândindu-mă că poate această răsfoire este cea din urmă. 
Totodată îmi dau seama că două lucruri mi-au mai rămas de care-mi vine greu să mă despart: priveliştea naturii şi cărţile adunate. De aceea mă şi smulg aşa de greu, când e vorba să plec din Piatra. 
Vechi şi devotat prieten, 
G.T. Kirileanu 

[Domniei sale domnului profesor Demostene Russo, Strada Lucaci, nr. 128, Bucureşti, IV]. 

Vâlcov, 11 iunie 1938

Iubite domnule Russo, 

+ζβΔ4ι∀! (iartă de voi fi scris greşit!). Am avut norocul să găsesc la Biblioteca V.A. Urechia din Galaţi manuscrisul lui Ion Creangă cu Moş Ion Roată şi Unirea. L-am şi dat la fotograf – şi pân-a fi gata, am luat-o spre Vâlcov noaptea pe lună, iar răsăritul soarelui a fost pe la mijlocul drumului. Am căscat ochii ceasuri întregi. Vioriul munţilor dobrogeni în silueta chinuită. S-aprind lumini sub sălcii de la lună. Aerul curat şi bine mirositor îţi dă viaţă – parcă întineresc văzându-mă călător smuls puţintel din marasmul care mă înlănţuie din ce în ce mai mult. 
Dar asta o datoresc singurului leac înviorător – plăcerea descoperirii unor hârţoage interesante în Biblioteca V.A. Urechia. Căci pe lângă autograful lui Creangă, am găsit şi alte lucruri interesante: 1. Un autograf a lui Miron Costin (cred că-i publicat de V.A. Urechia); 2. Două scrisori ale protoiereului M. Strilbiţchi către mitropolitul Moldovei, pildă de spionaj călugăresc în timpul războaielor ruso-turce; 3. Dojana şi învăţătura de omilinţă sufletelor celor bune, cum duc sufletul să-i arate binele ce au făcut şi apoi îl duc să se ierte cu oasele lui şi să-l treacă prin „20 şi 6 ”vame scale drăceşti [şi] c[elela]l[te]. Ajungând la rai unde sunt pomi cu poame în divuri în chipuri şi coc în toată luna de 12 ori într-o lună… de aci-i dă un pom şi un pat în preajma raiului până la giudeţ [şi] c[elela]l[te]. Urmează descrierea îngerilor armaşi care iau sufletele păcătoşilor. 
Pe când copiam aceste minunăţii pe care nu le cunoşteam, a venit un profesor cu vestea morţii lui Ovid Densuşianu, care m-a întristat, căci a fost un vrednic cercetător al limbii rom[âne] şi mă gândeam cât de părăsit era din cauza firii lui bolnăvicioase. 
4. Am dat şi peste nişte peceţi vechi ale târgurilor Piatra şi Bârlad. Urechia a publşicatţ o pecete a Pietrei, dar asta e altfel. Iar cea a Bârladului este fşoarteţ interesantă – o tânără femeie având în mâna stângă un corb cu crucea în plisc, în mâna dreaptă un snop, în jur pomi, deasupra nouri. 
Tare-aş vrea să ştiu dacă actualul preşedinte al Comisiei heraldice – I.C. Filliti – o cunoaşte sau ba! 
V.A. Urechia a făcut un mare bine, dar cei în grija cărora au fost cărţile – vai de lume! Se clădeşte acum un local potrivit şi dacă se va găsi om pentru rânduirea şi buna păstrare a cărţilor, Galaţii vor avea o bibliotecă model, peste 40.000 cărţi. Mai marele bibliotecilor din ţară fiind Iorga, să sperăm că va face laudă lui Urechia tocmai el ocărâtorul. 
Oraşul Galaţi mi-a plăcut. E curat, are hotel bun, restaurant şi mai bun, unde am văzut numai oameni veseli şi bine hrăniţi – şi pe lângă toate a scăpat de molima blochausurilor până acuma. 
Din toată inima îţi doresc suferinţi suportabile, iar tinerimii5 succes la munca lor culturală. 
Cu prietenească dragoste, 
G.T. Kirileanu 

[Domnului Demostene Russo, Profesor universitar, Strada Lucaci, nr. 128, Bucureşti, IV].

*

Iaşi, 5 ianuar[ie] 1938

Iubite domnule Russo6, 

De-o săptămână sunt la Iaşi, ca să fac Anul Nou cu Tata Meissner şi să cercetez colecţia ziarului Curierul de Iaşi de pe vremea lui Creangă, care şi-a publicat o parte din poveşti în foiletonul acestui ziar (anul 1878), reproducându-le din Convorbiri literare cu oarecare îndreptări. 
Închipuieşte-ţi că am găsit un pasagiu care nu-i nici în Convorbiri, nici în ediţia I din Iaşi şi nici în cele următoare! 
De Crăciun am primit o scrisoare de la Al. Rosetti şi un acont bănesc pentru ediţia Creangă. Ştiu bine că d[umnea]ta l-ai îndemnat. Eu credeam că am scăpat de acest pahar! 
Acum, mort-copt, trebuie să mă execut! Numai dacă m-ar cruţa obişnuitele mele gripe la o vreme de iarnă ca aceasta cu –20°! 
M-am bucurat aflând din scrisoarea d[omnu]lui Rosetti că te-a găsit lucrând în bibliotecă. Din toată inima vă fac cele mai călduroase urări de sănătate şi poftă de lucru. 
Eu ţi-am scris o poştală la moartea lui Tafrali, dar nu ştiu de vei fi primit-o. Mă tem că biblioteca lui se va împrăştia ca şi cea a lui Philippide. G. Pascu (acum la putere ca membru în partidul A.C. Cuza) mi-a spus că văduva lui Tafrali îl priveşte cu neîncredere, iar anticarului Ackermann i-a cerut un milion.
Lumea pe aici e îngrijorată de împuţinarea afacerilor în viaţa economică, de noii slujbaşi lipsiţi de experienţă şi de o nouă criză financiară cu plata grea a salariilor etc. Iar pe deasupra povestea unor noi alegeri… 
La Bucureşti cred că voi veni pe la sfârşitul acestei luni, ca să-i cer d[omnu]lui Rosetti mai multe lămuriri asupra ediţiei Creangă. 
Până atunci vă zic la toţi ai casei: Mulţi ani! 
Vechi şi devotat prieten,
G.T. Kirileanu

[Domniei sale domnului profesor Demostene Russo, Strada Lucaci, nr. 128, Bucureşti, 4]. 

Note 
Originalele celor trei scrisori, inedite până acum, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti. 
1. G.T. Kirileanu – Scrieri. Volumul 1-2. Ediţie îngrijită, studiu introductiv, indici, comentarii şi bibliografie de Constantin Bostan. Bucureşti, Editura Minerva, 1989 şi 1997, 437 p. (I) şi 459 p. (II) (Restitutio). 
2. G.T. Kirileanu – Corespondenţă. Ediţie îngrijită, note, tabel cronologic, bibliografie şi indici de Mircea Handoca. Bucureşti, Editura Minerva, 1977, p. 1–309. 
3. Ion Creangă – Opere. Ediţie critică cu note, variante şi glosar de G.T. Kirileanu. Cu 27 planşe afară din text. Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, 1939, 353 pagini. [Un exemplar din biblioteca mea are următorul autograf – Bunilor prieteni fraţi Eustatziu recunoscătoare amintire de la Moş Ghiţă Kirileanu, 22 iunie 1939]. 
4. Jack Byck (1897-1964), lingvist şi filolog, a editat câteva texte fundamentale ale literaturii noastre religioase. 
5. Nestor Camariano şi Ariadna Camariano, istorici literari şi cărturari autentici, nepoţi ai lui Demostene Russo. 
6. Această epistolă se publică acum, întâia oară, după original şi nu după o ciornă aşa cum a procedat Mircea Handoca în cartea sa – G.T. Kirileanu – Corespondenţă. Bucureşti, Editura Minerva, 1977, p. 257    .     

http://www.romlit.ro/

Un gând despre „Gheorghe Teodorescu Kirileanu – (1872-1960) in memoriam

  1. Multumim pentru povestile depanate aici, cu amanunte interesante despre un simbol al Petrii Neamțului.

Comentariile sunt închise.