Radu Tudoran (1910-1992) – in memoriam

scriitor (1910-1992)

Născut cu numele de Nicolae Bogza, la 8 martie 1910, Blejoi, Prahova, fiind fratele lui Geo Bogza; se stinge din viaţă în 18 noiembrie 1992. Este fiul lui Alexandru Bogza, functionar in marina comerciala, apoi antreprenor, si al Elenei Rhea-Silvia.  Cunoscut prozator român, autor de romane de mare succes: „Un port la răsărit” (1941) și „Toate pînzele sus!” (1954), autorul ciclului de romane dedicat României secolului al XX-lea, „Sfârșit de mileniu” și traducător. Nostalgia puternică manifestată față de călătoria pe mare, moştenită probabil de la tatăl său, funcționar al marinei comerciale.

 Absolvă Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu în anul 1930  apoi Școala Militară de Ofițeri de la Sibiu în anul 1932; timp de șase ani, (1932 – 1938), ofițer al Armatei Române. Renunță la cariera militară în anul 1938, an în care debutează cu un reportaj în revista „Lumea românească”, condusă de Zaharia Stancu.  Își schimbă numele literar din Nicolae Bogza în Radu Tudoran.

În 1940 îi apare prima carte, volumul de nuvele „Orașul cu fete sărace”. În  1941,  romanul „Un port la răsărit”, roman remarcat de critica literară mai târziu iar din motive politice, trecut în  uităre. „Un port la răsărit”, avea să fie ignorat din cauza evocării Basarabiei şi  din cauza  analizei critice a lumii pan-slaviste,  ruso-sovietice.

 „După 1947 am fost înmormîntat, nimeni n-a mai pomenit de mine decît dacă își mai aducea cineva aminte să-mi vîre o suliță în coaste.” Revine pe scena literară cu romanul „Toate pînzele sus! „în 1954, un succes răsunător. Descrie călătoria pe care Radu Tudoran nu a mai putut să o facă în 1948, deși corabia sa,  goeletă „Speranța”, fusese construită în rada portului Brăila.

Radu Tudoran a trăit retras mereu, până la sfârșitul vieții sale.

Proiectul său cel mai ambițios din punct de vedere literar rămâne ciclul de șapte romane „Sfârșit de mileniu”, este o frescă complexă a societății românești a secolului XX, fiind ciclul căruia talentatul prozator i-a închinat toată puterea sa creatoare a ultimilor săi 20 de ani de viață. În ultimul an al vieții lucra la al șaptelea roman din ciclul „Sfârșit de mileniu”, „Sub zero grade”, în care era vorba de perioada de ocupație sovietică, din 1944 și până în 1953.

Nuvele

  • Orașul cu fete sărace (nuvele), București:, Editura Socec, 1940

Romane

  • Un port la răsărit (roman), București: Editura Socec, 1941, Editura Arta Grafică, 1991
  • Anotimpuri, București: Editura Socec, 1943 (ediția a II-a, 1946; ediția a III-a, 1947; ediția a IV-a, București: Editura Albatros, 1974)
  • Flăcări, București: Editura Forum (Tipografia „Cartea de Aur”), 1945 (ediția a II-a, 1947; ediția a III-a, București: Editura Socec, 1948; ediția a IV-a, București: Editura Tineretului, 1958; ediția a V-a, cu titlul Flăcările, București: Editura Minerva, 1971; ediția a VI-a, cu titlul Flăcările, București: Editura Eminescu, 1983)
  • Purcelul care a ajuns boier, (roman pentru copii și tineret), București: Tipografia „Pro-Pace”, 1945
  • Ferma „Coțofana veselă”, (roman pentru copii și tineret), Craiova: Tipografia „Scrisul Românesc”, 1946
  • Întoarcerea fiului risipitor, București: Editura Socec, 1947 (ediția a II-a, București: Editura Minerva, 1970; ediția a III-a, 1971; ediția a IV-a, 1974; ediția a V-a, București: Editura Eminescu, 1984)
  • Toate pînzele sus! (roman), București: 1954 (ediția a II-a, revizuită și adăugită, București: Editura Tineretului, colecția „Cutezătorii”, 1957; ediția a III-a, 1961; ediția a IV-a, 1964; ediția a V-a, 1967; ediția a VI-a, în 2 volume, cu o postfață a autorului, București: Editura Minerva, 1973; ediția a VII-a, cu o prefață a autorului, București: Editura Ion Creangă, 1980)
  • Ultima poveste, București: Editura Tineretului, 1956 (ilustrații de Coca Crețoiu Seinescu) (ediția a II-a, 1964; ediția a III-a, București: Editura Ion Creangă, 1973)
  • Dunărea revărsată, București: Editura pentru Literatură, 1961 (ediția a II-a, 1963; ediția a III-a, 1967; ediția a IV-a, București: Editura Minerva, 1977)
  • O lume întreagă, București: Editura Tineretului, 1964 (ediția a II-a, 1969)
  • Al treilea pol al Pămîntului, București: Editura Ion Creangă, 1971
  • Maria și marea, București: Editura Albatros, 1973, Editura Arta Grafică, 1992
  • Acea fată frumoasă, București: Editura Cartea Românească, 1975

Ciclul de romane Sfârșit de mileniu

Ciclul Sfârșit de mileniu se compune din șapte romane:

  1. Casa domnului Alcibiade, București: Editura Cartea Românească, 1978
  2. Retragerea fără torțe, București: Editura Eminescu, 1982
  3. Ieșirea la mare, București: Editura Eminescu, 1984
  4. Victoria neînaripată, București: Editura Eminescu, 1985
  5. Privighetoarea de ziuă, București: Editura Eminescu, 1986
  6. O sută una lovituri de tun, București: Editura Eminescu, 1989
  7. Sub zero grade, București, Editura Arta Grafică, 1994 (postum)

Impresii de călătorie

  • Al optzeci și doilea, București: Editura pentru Literatură, 1966 (despre o călătorie pe ocean cu traulerul „Constanța”)
  • Oglinda retrovizoare, 1970 (despre Italia)
  • La nord de noi înșine, București: Editura Eminescu, 1979
  • Frumoasa adormită, București: Editura Eminescu, 1981 (despre Statele Unite ale Americii)
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Reclame