Mihai Dascălu – 1812, anul blestemat al moldovenilor

Basarabia nu a fost niciodata in istorie o entitate teritoriala. Cu atat mai mult, nevrednicul ei copil, Republica Moldova. La argumentarea statalitatii careia se toarna atata apa – in prisos, caci de unde nu-i, nici Dumnezeu nu poate da. Sau, cum mai spune o vorba desantata: din coada de caine nu se face sita de matase. Este important sa retinem insa ca in intelesul de astazi al notiunii, Basarabia nu avea in trecut vreun nume deosebit, ea era parte intregitoare din Moldova[1], tara intemeiata la 1359 si cuprinsa intre muntii Carpati, Dunarea de Jos, Nistru si Marea Neagra.

Dar ceea ce este si mai interesant, actuala Basarabie in cuprinsul statului moldovenesc nici macar nu prezenta o unitate administrativa aparte[2]. Principatul se impartea in trei parti: 1) Tara de jos; 2) Tara de sus, si 3) Basarabia. Ultima cuprindea in intinsurile sale: 1) Bugeacul si tinuturile 2) Cetatea Alba, 3) Chilia şi 4) Ismail.

Tragedia Basarabiei incepe la o data fixa, 16 (28) mai 1812, ziua incetarii ostilitatilor ruso-turce dintre 1806 – 1812. Filosofia proverbului „Cand doi se bat, al treilea castiga” in cazul dat ia o intorsatura adversa. Cel de-al treilea, Principatul Moldova, este grav afectat, el servind, neintrebat, in calitatea unei carti de schimb intre Marele Puteri ale timpului. Astfel, Imperiul Otoman cedeaza  partea de rasarit a Moldovei, ignorand flagrant practica internaţionala acceptata. Din care considerente, sub orice aspect  – juridic / istoric – nu s-ar evalua Tratatul de pace semnat la Bucuresti in 1812 de catre reprezentantii Imperiului Rus si ai Imperiului Otoman, el este unul defectuos. Actul de anexare a Basarabiei descopera in primul rand si, simplu de tot, furtul de catre Imperiul Rus a unei jumatati dintr-o tara nenorocita[3].

Incercand puterea de rezistenta a turcilor, la negocierile din 1812 Rusia oscileaza in avantul expansionismului si propune pe rand: 1. – fluviul Dunarea va fi de acum inainte granita dintre cele doua Imperii; 2. – ocuparea teritoriului dintre Siret si Nistru; 3. – ocuparea Basarabiei (la acea vreme, judetele Cetatea Alba, Chilia, Ismail). Schimbarea circumstantelor in favoarea Imperiului Tarist, il intareste sa insiste la cedarea intregului teritoriu dintre Dunăre și Hotin, pe care il denumeste in 1813 “Bessarabia”.

E probat istoricește ca anexarea de catre Rusia Tarista in 1812  a teritoriului rupt din trupul Moldovei s-a facut prin extinderea frauduloasa a toponimului Basarabia asupra tinuturilor dintre Prut si Nistru. Pre limba diplomatiei suna ca nu s-a luat Moldova de Rasarit, ci Basarabia, adica sudul regiunii. Indr-adevar, panorama Basarabiei istorice include doar portiunea sudica a interfluviului Nistru-Prut, limitrofa tarmului Marii Negre. Odata cu venirea turcului asupra Moldovei, aceasta bucata de pamant el o denumeste “Bugeac“. Iata ca „ingeniosul” procedeu al rusilor cu denumirea in crescendo a dezbinat, de facto, Tara in doua, controversata Basarabie ocupand dupa intindere tocmai o jumatate  din ea.

La 27 martie / 9 aprilie 1918, prin votul Sfatului Tarii, organul conducator al Republicii Democratice Moldovenesti (fosta gubernie tarista Basarabia), lucrurile revin la starea initiala. Unirea cu Romania, succesoarea de drept a Principatului Moldova, consemna sfarsitul pribegiei violente si intoarcerea Basarabiei la origini. Pamantul, apele, aerul, animalele, pasarile, dar si oamenii, s-au intors la matca si Moldova a renascut. Iar legenda despre sarpele blestemat, trimis de Dumnezeu sa dezbine Moldova in doua (raul Prut), ramane fara suport material si devine ireala. Dovada concludenta tuturor „strasnicilor patrioti si altor iubitori ai Moldaviei noastre rodnaia” ca steagul lor e cu defect.

Mihai Dascălu – Chişinău

 
Note:

[1] Ştefan Ciobanu. Basarabia.  Monografie. Chisinau. Universitas. 1993. Pag.93.

[2] A. Boldur. Istoria Basarabiei.  Editura Victor Frunză. Bucureşti. 1992. Pag.417.

[3] In aceasta ordine de idei, o mica remarca se cere evidentiata: oricare ar fi consecintele pactului, ele nu pot forma un mizerabil contencios istoric intre Romania si Rusia, teză, la care se fac aluzii in ultima vreme. Teoria contenciosului presupune, in fond, prezenta unor temeiuri legale in litigiu. Ori, acapararea patrimoniului pe cale armata, conserveaza aprioric nulitatea dreptului de posesie. Fara termen de prescriptie.

Reclame