Romanul – Oraşul copilăriei academicianului Constantin Bălăceanu Stolnici

După 78 de ani, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici a vizitat cele mai dragi locuri din oraşul copilăriei sale. La simpozionul care l-a avut ca oaspete, romaşcanii au putut reconstrui Romanul prin intermediul amintirilor academicianului, cu parfumul oraşului de altădată, şi au asistat la o analiză a operei lui Brîncuşi.

Întoarcerea academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici la Roman, după 78 de ani, a fost prilejul unei întîlniri cu romaşcanii, găzduită joi seara de Restaurantul Royal.

Desprins parcă din rama altor vremuri, Constantin Bălăceanu-Stolnici şi-a făcut apariţia în sala de festivităţi sprijinîndu-se într-un baston. Fără a-şi arăta oboseala după un drum cu avionul Bucureşti – Iaşi şi unul cu maşina Iaşi – Roman, academicianul a început să vorbească, – captînd atenţia unui auditoriu divers, de la autorităţi locale la oameni politici, oameni de cultură şi profesori -, prezentînd două teme diverse ca prezentare şi tematică: „Romanul istoric” şi „Simbolistica în opera lui Constantin Brîncuşi„. Dincolo de harul şi tonul măsurat al unuia dintre descendenţii unei familii nobiliare cu rădăcinile în secolul XIII – căreia Aula imperială vieneză (Leopold I) i-a conferit titlul de conte al Sfîntului Imperiu Romano-German -, participanţii la conferinţă au avut ocazia, destul de rară, să vadă un om care respiră prin toţi porii eleganţă şi erudiţie.

După cîteva intervenţii introductive făcute de unii dintre organizatorii manifestării – preotul Cornel Paiu, preşedintele Asociaţiei Culturale „Clepsidra” din Roman, Tiberiu Roşu, cel care a intermediat întîlnirea romaşcanilor cu Constantin Bălăceanu-Stolnici, profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu şi primarul municipiului Roman, Laurenţiu Dan Leoreanu, care i-a înmînat invitatului de onoare însemnele oraşului -, academicianul a pătruns cu multă emoţie în istoria oraşului.

Pelerinaj prin locurile natale

Catedrala Arhiepiscopală „Sfînta Cuvioasă Paraschiva” a fost unul dintre locurile care au trezit academicianului o puternică emoţie estetică. „Romanul era un oraş vechi, condus de episcopul Lucian Criteanu, care era un rafinat şi entuziast în profesia sa, cu o profundă recunoaştere faţă de trecut. El a fost cel care a redescoperit pictura iniţială a catedralei de la Roman, ascunsă după trei rînduri de tencuială, care cădea la fiecare deschidere a uşii ce lovea în perete. Mă bucur să revăd catedrala, astăzi restaurată, în care intram împreună cu mama şi bunica„, îşi aminteşte Constantin Bălăceanu-Stolnici.

Despre Romanul copilăriei sale, pe care şi-o petrecea în casa bunicului Mauriciu Riegler – fost primar al Romanului în perioada 1905-1907 -, are numai cuvinte de laudă. „Eram foarte mic cînd bunicul meu a murit, ca să pot avea amintiri despre el. Pot vorbi, în schimb, despre oraş. Lipseau aceste construcţii moderne, care, uneori, prezintă derapaje pentru imaginea oraşului. Casele erau mici, ca în toate tîrgurile moldoveneşti, cu maxim două etaje. Oraşul avea o populaţie mixtă, în care 30% erau evrei şi 10% armeni. Am cunoscut perioada iarmaroacelor, a evoluţiei comerciale a tîrgului Roman, cînd nu existau radio şi alte surse de informare. În aceste perioade, exista o efervescenţă în oraş, întreţinută  de la personajele de circ pînă la dentiştii ambulanţi. Exista, în spaţiul romaşcan, şi o dimensiune culturală,  pe lîngă cea economică„, spune academicianul.

Parcul din Roman este unul dintre locurile pe care s-a bucurat să-l regăsească, deşi clădirile care erau, odinioară, în interiorul lui au fost înlocuite de altele noi. „Parcul este acelaşi. Mă bucur că-l găsesc îngrijit şi la locul lui. Pe vremuri, în parc exista un chioş, unde cînta muzica militară, pe locul căruia au făcut, pe urmă, un closet„, povesteşte, zîmbind, Constantin Bălăceanu-Stolnici.

Academicianul nu a mai găsit, în periplul său prin oraş, decît ruinele Străzii Mari din Roman. „Strada principală nu am mai recunoscut-o. Era o carte de vizită pentru oraşele moldave. Era o stradă majestuoasă, plină de magazine, cu vitrine care mă atrăgeau ca un magnet. Evreii au plecat, urbanistica s-a schimbat. Trebuie să recunosc că era un loc cu şarmul unei perioade care nu intrase în era betonului matematizat„, crede  academicianul. Dintre clădirile vechi, cu istoria oamenilor care au trăit în ele, Constantin Bălăceanu-Stolnici s-a oprit la Casa Ioachim (actuala Bibliotecă Municipală), care a fost „inteligent modernizată” şi la Casa Celibidache – care a aparţinut marelui muzician român, a cărui soţie era prietenă bună cu soţia academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici.

Cea de-a doua temă prezentată la conferinţă s-a constituit într-o incursiune în opera lui Brîncuşi, un demers în antropolgia culturală, în care teme precum „sărutul”, „oul”, „pasărea”, „eternul feminin”, „peştele” au fost prezentate ca un set de mesaje arhetipale, prin simboluri ce aparţin culturii universale a umanităţii. „Consider că această aventură a fost pentru mine un adevărat pelerinaj. Plec din oraşul pe care nu l-am mai văzut de 78 de ani numai cu amintiri plăcute. Am văzut oraşul în care am venit în copilărie şi pe care întotdeauna l-am avut la inimă. Sînt un optimist şi consider că venirea mea în urbea muşatină, după 78 de ani, nu a fost întîmplătoare„, a declarat academicianul în încheierea vizitei.

După conferinţă, vineri, 2 martie, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici a mers la mormîntul bunicilor, care îşi au odihna veşnică în Cimitirul „Eternitatea” din Roman.


(Ana Maria Postelnicu – http://www.ziarulderoman.ro/)
(foto Dumitru Mititelu)
Reclame

Un gând despre „Romanul – Oraşul copilăriei academicianului Constantin Bălăceanu Stolnici

  1. cred ca deja ati inceput rememorarea povestilor romascane .. mult succes si cat mai ample amintiri aici in paginile noastre!

Comentariile sunt închise.