Camelia Iuliana Radu – poezie

poetă, Ploieşti

Măştile singurătăţii
Când Greta Garbo a fost întrebată de ce 
purta pălării cât roata carului şi ochelari 
de soare în mijlocul nopţii a răspuns că se ascunde astfel 
de fani.Toată lumea a înţeles că doreşte să nu fie remarcată,
despre camuflaj – nici un cuvânt.
Copy/paste

Când misoginul de Gore îşi insinuează dispreţul
nu instigă în gura mare 
doar îşi etalează colecţiile de talente,
haina, zâmbetul, nobleţea, 
în aplauzele tâmpe ale subalternelor.
Despre singurătate, nici un cuvânt. 
Copy/paste

Dacă Maria era iubită, nu mai chicotea obedient,
dacă Ion credea, nu era ironic,
dacă eu aş dormi, nu m-ar mai lătra câinii.
Copy/paste

Oana se descheie la nasturi în somn, 
Mihai este orb din naştere,
Adina scrie poezii, Victor croşetează pe furiş,
femeile suferă mai des de bulimie decât bărbaţii,
copiii se ascund uneori în şifonier,
aşa cum nimeni călătoreşte prin noi nestingherit
ce nu avem ţipă către lume după ajutor. 

În Grădina Domnului, 
doar ochiul-boului îşi cască uimirea, pentru că vine toamna, 
iar instinctul îi spune că are la îndemână 
doar un sezon.
Copy/paste

Aş bea un pahar cu apă, dar e duminică
iar chioşcul din capătul străzii este închis, 
la robinet curge o zeamă murdară,
conductele oraşului sunt în paragină.

În timp ce mă gândesc la toate acestea
vecinul urlă prin casă:
I’m too sexy for my hat 
Too sexy, yeah!
Copy/paste
Copy/paste
Copy/paste

                                                         Plimbare prin Matrah

Priveam grădinile nopţii
cum scăpărau şi ardeau bucuria
înfoiate 
de parcă lumea creştea
în fiecare felinar aprins

te ţineam de mână pe ascuns
dar era altfel
voiam
de pe subţire gând alunecând
să fii cu mine

prin ramurile de curmali
căldura purta fructe coapte
la subsuori
palate cu fereşti luminate
îmi răsuceau firea
ţeseau poveşti în umbre
şi vise în lumini
oraşul muşca obrazul nopţii
de pe stânca abrubtă a muntelui
lumini de miere şi de zahăr 
roz
se prelingeau în apa mării
tu aveai gust de soare.

propria măsură
 
 
 uneori zbor si de fiecare data obosesc
intorcandu-ma
intre aceleasi aripi
uneori visez calatorind departe, in locuri ce nu au masura
nu ma intorc fara sa las o piatra alba
inventata
hotar.
de fiecare data,
cand zbor sau visez
iau cu mine oglinda
pentru a nu uita cine sunt
cand iarba nu mai este sub picioare.
nu astept nimic
si atunci imi cresc aripile
fantana o golesc de tristeti
si atunci ma trezesc departe, in vis
tot mai adanc, tot mai departe calatorind.
lipsa
este cea mai frumoasa forma
pentru ca zamisleste zile reale.
aspirand spre cer, spre departe.
totul este imposibil, fara aspiratie,
inspiratia face totul usor.
cand ma trezesc
pe marginea unui gand,
stiu ca sunt femeie
si ca realitatea este cel mai frumos vis
pe care
il modelez cu palmele mele,
crescand copii
asezand masa cu inima
crezand ca fiecare haina curata ce se usuca
pe franghia zilei
face aerul mai curat
acolo, in mintea lui.
nu as vrea s afiu barbat,
sa inventez mori de vant
doar pentru ca ma cuprinde plictiseala
privind stelele aceluiasi cer.
prefer sa fiu femeie
si sa cred.
spun toate acestea
fara sa cantaresc valoarea
atata vreme cat in palmele mele
stralucesc bogat
luminile si clipele
si visele
si asteptarile
daruri
le impart
fara sa cer moneda in schimb.
asa faci si tu, desi ai uitat
in bucati fierbinti rupta
realitatea este ca painea calda
pe care o frangi
impartind fiecaruia
nu cere nimeni  schimb pe ceea ce primeste
plamadit cu palmele, darul zilei
straluceste liber
fiind propria sa masura.

în vizită la doamna cu mănuşi

Avea mănuşi pentru toate mâinile
pentru ea, pentru el, pentru mine
şi cred că avea şi pentru voi;
pentru mâini mentale şi emoţionale,
inexistente sau invizibile,
mănuşi de iarnă şi de vară,
mănuşi reale şi virtuale,
ireale,
mănuşi inventate, desenate, sculptate,
poetice, dramatice, de sârmă şi de vis;
mănuşi tăcute sau vorbitoare,
calde şi reci, bune şi rele,
cu puf, cu ghimpi, cu glaspapir,
murdare, curate, parfumate,
ude, plouate, ninse;
de blăniţă şi croşetate, electrice, cu laser,
mănuşi de zi, de seară, de ocazie,
de motociclist şi de prinţesă;
ale ei, împrumutate, furate,
de colecţie, vesele şi triste.
mănuşi la modă, vintage, de epocă,
uzate şi noi, unicat şi de serie,
stocuri de mănuşi.
Îi lipseau mâinile.

http://artcamelia.wordpress.com/
Reclame