George Brăescu – aniversare

profesor, Piatra Neamţ

       S-a născut pe 28 februarie 1940 în  com. Plopana, judeţul Bacău. Cunoscut ca profesor, publicist, promotor cultural. Absolvent al Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Atestat în folcloristică, animator cultural în cadrul Centrului Creaţiei Populare al judeţului Neamţ. Redactor şi prefaţator al antologiei de poezie Arbori de lumină, 1980, Piatra Neamţ. A îngrijit culegerea Folclor literar din judeţul Neamţ, Cântece din Farcaşa. Editura Nona, Piatra Neamţ, 1996. Director fondator al Asociaţiei teatrului Folcloric din România şi Republica Moldova, 1993: iniţiator al Festivalului de Teatru Folcloric şi cu Măşti de la Piatra Neamţ, singurul de acest fel din ţară; iniţiator al Concursului Naţional de Proză  Mihail Sadoveanu (1981). Alături de înv. Teoctist Galinescu. iniţiază revista Ţara Hangului şi Fundaţia G. Galinescu  din Hangu (1995).

SCRIERI: Tradiţia teatrului folcloric în judeţul Neamţ, Editura Nona, 1999.  

(O antologie a literaturii nemţene – Laurian Ante, Ed. Muşatinia Roman 2008)

*

„În ultimul deceniu al veacului XX, dând glas unei mai vechi şi disimulate pasiuni, mă afirm în folcloristică, devenind un împătimit al teatrului folcloric. Identific, localizez şi cercetez toate fenomenele etnografice şi etnologice ce au tangenţă cu teatrul folcloric. Peregrinând prin toate cele 70 de comune ale Judeţului Neamţ, singur sau întovărăşit de colegi, am reuşit, date fiind multitudinea şi varietatea materialului folcloric depistat şi înregistrat, să public şi să îngrijesc apariţia unor cărţi de folclor de referinţă. Se impune atenţiei, înainte de toate, cartea

FOLCLOR LITERAR DIN JUDEŢUL NEAMŢ – CÂNTECE DIN FARCAŞA, Editura Nona, 1996, culegere recuperată, îngrijită şi argumentată de prof.George Brăescu. În această carte, o inedită culegere de folclor poetic ( prima de acest fel din istoria judeţului Neamţ), recuperatorul ordonează cele două mari categorii de poezii folclorice, lirice şi epice, în 13 secţiuni, excelent reprezentate fiind poezia obiceiurilor tradiţionale preponderent ceremoniale şi sincretice ( cântece de nuntă şi cântece de înmormântare) şi poezia lirică folclorică. Genul liric dispune de un larg şi diversificat orizont tematic şi imagistic, remarcându-se lirica cu mesaj erotic ( 42 de piese de dragoste şi dor), blestemele, bocetele şi strigăturile ( cele mai vechi forme ale lirismului popular) şi cântecele de lume ( cele mai de proximă temporalitate). Epica folclorică, deşi este cuprinsă într-un număr redus de poeme, se evidenţiază totuşi prin dimensiuni impresionante ( Balada haducului Mihai Florea are 385 de versuri). Din nefericire, din această culegere lipsesc descântecele ( eresurile), proverbele, zicătorile şi ghicitorile ( paremiologice), poemele de urare calendaristică ( pluguşorul), cântece de leagăn ( pedogenice), poeme christologice de felicitare ( colinda şi cântecul stelei) şi piese de teatru folcloric (dramatice).Următoarea carte, voluminoasa crestomaţie folclorică

PANORAMA TEATRULUI FOLCLORIC , de George Braescu, Editura Nona, 2000, are 516 pag. şi meritul de a aduna între coperţile sale cele mai autentice şi reprezentative creaţii folclorice legate de Sfintele Sărbători ale Crăciunului, Anului Nou, Sfântului Vasile şi Bobotezei. În Panorama teatrului folcloric, autorul s-a preocupat, aproape în exclusivitate, de reliefarea în registru textologic a teatrului folcloric, adunând de pe teren 220 de drame folclorice din 72 de localităţi ale judeţului Neamţ şi din 3 localităţi ale Basarabiei: Căuşeni, Căinari şi Bălţi, alăturându-se astfel celor mai mulţi cercetători români care afirmă şi demonstrează că, în general, Moldova este patria teatrului folcloric românesc. În special, George Brăescu se străduieşte să sublinieze o realitate potrivit căreia în judeţul Neamţ aproape că nu există localitate unde să nu-şi facă simţite prezenţa, la Anul Nou şi Crăciun, mai multe grupuri de teatru folcloric, cu precădere jocuri dramatice cu măşti.În volumul al treilea,

DRAMATURGIE FOLCLORICĂ ILUSTRATĂ, de George Braescu, Editura Nona, 2004, textul dramatic este însoţit de imagini fotografice color, fiind surprinse, într-o apreciabilă varietate, aspecte din spectacolele tuturor trupelor, cetelor şi coteriilor ce evoluează la domiciliul spectatorilor în scurta, dar memorabila stagiune teatrală, de numai două săptămâni, care marchează sfârşitul Anului Vechi şi începutul Anului Nou. Răstimp când sunt la mare cinste şi se bucură de un interes deosebit colindele, stelele, Irozii, pluguşoarele caprele, cerbii, urşii, căiuţii, arnăuţii, sorcovarii ş.a. Cele mai multe imagini fotografice, grupate pe cele trei secţiuni ale cărţi ( Tradiţii sărbătoreşti strămoşeşti, Tradiţii sărbătoreşti creştineşti, Tradiţii sărbătoreşti livreşti) redau secvenţe dramatice în plină desfăşurare, fiind surprinse mişcarea şi ritmul actanţilor, armonia şi frumuseţea coloristică şi ornamentală a costumelor, ca şi ingeniozitatea recuzitei şi farmecul decorului ,, de odaie” sau , de drumul mare”. Cartea ( Proiect cultural subvenţionat cu 150.000.000 lei de Ministerul Culturii şi Cultelor, conform Ordinului nr. 2316, din 8 iulie 2004) reuşeşte să argumenteze convingător că aceste demersuri folclorice ( jocuri, alaiuri, ceremonii, ritualuri, cântece, spectacole), exprimându-se şi ca acte augurale, oraculare, de divinaţie, propiţiatoare şi apotropaice, creează în lumea satelor o atât de excepţională şi emoţionantă atmosferă, încât banala realitate cotidiană se preschimbă într-o alta asumată de spectatori cu religiozitate ca fiind, în acelaşi timp, magică, mitică, metafizică, suprafirească, supraomenească.”          

  (http://reteaualiterara.ning.com)
Reclame