Leo Butnaru – poezie

scriitor, Chişinău

Pauză
Venim în această lume 
ca să murim; 
plecăm din această lume 
ca să murim. 
Viaţa – pauză
    între ce
                             şi ce? 

                             

ÎN CIRCUL MONDIAL

În tragicul circ
al politicii mondiale
Basarabia mi se arată
acrobată forţată de călăi să meargă
pe sârmă ghimpată.

 
 
ACOLO…
 
1. Peisaj în Chişinău

În această parte semi-rustică a Chişinăului

vezi sute de boschete de liliac înflorit 

dar, iată, de neuitat e liliacul revărsat 

la colţ de morgă orăşenească 

din colţul străzilor Petru Movilă – 31 august 

vizavi-pieziş de colţul alb 

al casei scriitorilor…

 
2. Internaţionala

Pe zidul alb-gălbui al morgii orăşeneşti

un graffiti zugrăvit curcubeic: „Sculaţi voi 

oropsiţi ai sorţii!”

 
3. Înşelătoarea părere

        
Este înşelătoare părerea că

în morga zăvorâtă 

nu se întâmplă nimic…

 

COPACUL DINTRE GHILIMELE

 
Nu este exclus
să fi căzut pe gânduri
sau pe sentimente –
acţiune cvasi-inertă ce m-ar fi dus
spre scris 
despre copacul bonsai (un fel de
„arbore” între ghilimele
pentru a se înţelege oarecum altfel
aproape invers decât ceea ce e 
în realitate
un arbore fără ghilimele).
Bineînţeles
la Chişinău sau Bucureşti
putea să mă bată gândul
sau sentimentul
sau să fi venit inspiraţia
simpla metaforă să
scriu un poem despre „copacul” bonsai
dar –
la ce bun
dacă în spaţiul informaţional românesc
doar vreun procent-două
să zicem
din populaţie ştie
ce ar fi ăla un
„arbore” bonsai?
Unde mai pui că
cine ştie ce răuvoitor ar putea ironiza că chiar
ţara noastră e una bonsai…
 
 

DOR DE CASĂ 

Sankt-Petersburg. Neva sub gheaţă. 
Amintirile avangardei de acum o sută de ani, 
ale secolului de argint – argintată 
era până şi sârma ghipată a Gulagului 
în care 
a murit Mandelştam 
poate că de argint ar fi fost 
şi glontele ce intrase în tâmpla lui Maiakovski 
şi caloriferul de care a fost izbit cu capul 
Serghei Esenin în hotelul 
„Angliter”… 

Viforniţa nărăveşte să urle 
dar 
se răzgândeşte şi, civilizat, 
maiakovskian, 
încearcă să cânte sonate la 
(şi în – la major) flautul 
înaltelor burlane. 
O pală 
de auroră boreală. 

Ah, dacă aţi şti ce frică trag 
în noaptea aceasta 
gospodinele din România că 
ar putea să nu li să prindă 
răciturile de Bobotează!… 

 
 

HOKKU 

De pe frunza bambusului 
barza ciuguleşte melcul 
trosnindu-i cochilia-n clonţul dur. 

…Dar nici chiar acesta nu e 
cel mai scurt poem despre moarte… 

Reclame