Vasile Menzel – Nietzschenianul Wagner

artist, Bucureşti

               Anul 1813, se năştea el. Un prunc, cum sunt toţi pruncii, frumos. L-am aşteptat să  mai crească, apoi…Domnule Wagner ne-aţi vorbit de Melodia Infinită. -Da!(răspunse cu un glas minunat „sosia” lui din film, Richard Burton). De atunci s-a iscat în mine o iubire infinită pentru cel mai remarcabil muzician romantic despre care filozoful Nietzsche, referindu-se la întreaga operă a acestuia, spunea că este:” O boltă cerească de frumuseţe şi bunătate…”

  Furişându-mă prin scrierile vremii de-atunci, am aflat câte ceva despre viaţa lui Richard. O viaţă agitată, plină de agonie şi extaz, specifică marilor creatori care sacrificau totul pentru împlinirea crezului artistic.

 Geniul său, spiritul său vulcanic,era greu de suportat pentru cei din juru-i.

Dar când scrii opere precum: Rienzi, Olandezul zburător, în care păstrează legătura cu tradiţionala”operă eroică”, sau:Lohengrin şi Tetralogia Nibelungilor, unde păşeşte pe calea reformelor, iar la maturitate: Maeştri cântăreţi din Nuremberg,Tristan şi Izolda şi Parsifal, cum să nu-l iubeşti? Cum să nu teîndrăgosteşti pe veci?                                                                                     Dacă mai adăugăm eseurile critice precum: Arta şi revoluţia, Opera de artă a viitorului, Opera şi drama, putem uita şi de suferinţele pricinuite celor din preajma sa.

 Iar dacă Dumnezeu l-a iertat, fiindcă l-a iertat, cum am putea să nu-l iertăm noi.

Tare mult mi-aş fi dorit să particip la balurile date de el, să fiu îmbrăcat în costum de epocă şi să pot cunoaşte marile personalităţi ale vremii.

  Dar cine ştie? Poate într-o zi, poate într-o noapte, încărcat de muzica Wagneriană, mă voi duce cu gândul acolo…imaginându-mi.

*

Reguli aristotelice
Sub spaţiu auster
se disipează timpul
şi personajele mister
resuecitează mitul.
Iar scenele confuze
se suprapun apatic
pe gândurile muze
ce rătăcesc sălbatic.
Ce-i spaţiul? Doar o scenă.
Dar timpul? O migrenă;
Iar de găsi-vom locul,
putem începe jocul.
Luminile externe
pe lume se aprind
şi sunete externe
din Wagner ne cuprind.
De sub cupol-acum răsună
un glas suav, ce ne suscită
la melodia infinită
şi ne ureazâ: Noapte bună !
Reclame