Aurica Istrate – poezie

Răuceşti, Neamţ

E linişte-n cetate
de două nopţi e linişte-n cetate
cu zidurile-n braţe dorm soldaţii
nici zvonuri de-adulare
nici ovaţii nu trec de cheia-ntoarsă în lăcate
a  decretat prea-naltul amnistie
şi din nesomn i-a liberat pe toţi
şi trădători şi laşi şi idioţi
să treacă-n somnul cât o veşnicie
de-atâta pace răsturnată-n brazdă
n-ai loc să-ntorci privirea unui orb
şi nici văzduh să rătăceşti vreun corb
să-şi ostoiască foamea în amiază
un glonţ prea pacifist adoră fluturi
lâng-un soldat care visează flori
de treci prin visul lor te înfiori
cât de adâncă-i liniştea din ciuturi

             BĂTRÂN ÎN TOIAG

arcuit împrejurul săgeţii

de întinsul drumeag

solitar, sub povara dreptăţii

un bătrân în toiag

zidite-i sunt straiele ude

pe umerii grei

sub pleoape bătrânul ascunde

tăcere de miei

chemări răstignite pe cruce

apuse în zori

pe toate bătrânul le duce

le-nchine la nori

doar talpa-i rămâne în urmă

sculptată în colb

nu are bătrânul nici turmă

nici cale de orb

săgeata nu-i slobodă încă

înfiptă-n drumeag

arcuit în tăcerea-i adâncă

bătrân în toiag

SE STING COLINDE

se sting colinde pe coline

le cheamă Domnul înapoi

şi-o stea rămâne să lumine

tot întunericul din noi

călăuzeşte-n pace luna

spre orizonturi câte-un mag

în urma lor rămâne turma

iar ici şi colo un toiag

şi pruncilor le mijesc aripi

iar mamelor genunchi de lut

de purpură-i ograda lumii

şi piatra-n piatră a gemut

nici ochi sa vezi acum să n-ai

nici glas în rugă să ridici

nici inimă, nici loc în rai

nici sfinţi, nici îngeri, nici părinţi

se sting colinde pe coline

le cheamă Domnul înapoi

şi-o stea rămâne să lumine

tot întunericul din noi

DATI CUVÂNTULUI LUMINA

Dragi colegi de ritm şi rimă

sau de slobod vers arzând

daţi cuvântului lumină

şi luminii daţi cuvânt.

vin la voi cu flori de cuget

şi cu inima prea plină

într-o rugă fără preget

daţi cuvântului lumină

să-nchinăm cuvântu-n geana

ochiului de heruvim

să se simtă precum Ana

înainte să-l zidim

şi din zid chemări şi rugă

urce făr’ de-asemuire

facă-i iedera flămândă

coperiş de mănăstire

dragi colegi de ritm şi rimă

sau de slobod vers arzând

daţi cuvântului lumină

şi luminii daţi cuvânt.