George Safir – Femeie cu nume de-alint

Femeie cu nume de-alint,   
Ţi-e chipul oază de stele.   
Habar nu ai cum mă mint   
Că eşti în braţele mele.   
  
Ce-ascunzi în tine, femeie,   
De nu mă laşi să trăiesc?   
Mă tot ghionteşte-o idee,   
Să-ţi spun ce mult te iubesc!   
  
Spre tine paşii mă poartă,   
Eşti ţelul meu şi destin.   
Când mai lipsesc tu mă iartă,   
Căci tot la tine eu vin.   
  
Femeie, tu ştii că mai mint,   
Îmi iartă vorbele goale,   
Dar numai cu tine m-alint   
Şi-s viu în braţele tale.   
  
Ce-ascunzi în tine, femeie,   
De nu mă laşi să trăiesc?   
Mă tot ghionteşte-o idee,   
Să-ţi spun ce mult te iubesc!   

 

 Lacrimi de gheaţă

de-atâta iarnă nu mai pot   

să-mi car în spate dorul   

Şi-aud cum toarce timpul mut   

din caiere fuiorul   

De-atâta iarnă-am obosit   

să tot îmi trag piciorul   

De cât omăt am rătăcit   

pe unde-am pus odorul   

Şi lacrimi se-adună-n şir   

una după alta   

Ţurţuri se prefac apoi   

cioplind adânc cu dalta   

Şi-aud cum toarce timpul mut   

într-o nepăsare   

Şi-un clopot trage greu şi surd   

pentru cine, oare?   

 

Şi-un of mă tot apasă

Ce trist am fost în iarna asta,   

Că mi-a-ngheţat butoiul,   

În pix s-a terminat şi pasta,   

Şi mi-a murit cotoiul.   

Blăniţa lui cea călduroasă   

Mult mi-a lipsit la şale,   

Căci soaţa este mofturoasă   

Şi umblă cam… agale.   

Nu lasă Biblia din mână,   

Citeşte şi oftează;   

Posteşte câte-o săptămână   

Şi nici nu mai fumează.   

În schimb, eu trag, că am un bai,   

Mahoarcă din lulele;   

Dac-am s-ajung cumva în rai,   

Mă voi spăla de rele.   

Ce frig mi-a fost… nu mai zic alta;   

Nici n-am avut obiele.   

S-a dezlipit la cizme talpa,   

Căci nu mai sunt din piele.   

Ce trist am fost în iarna asta,   

C-am stat mai mult în casă…   

Că mi s-a pocăit nevasta   

Şi-un of mă tot apasă…   

Flori de gheaţă pe la geamuri  

 

Flori de gheaţă pe la geamuri    

Tremură în mine   

Semn că uite primăvara   

Vine-ncet, dar vine!   

  

Se topesc în lacrimi triste   

Şiroind a moarte   

Într-o dulce tânguire   

Duc iarna departe   

  

Flori de gheaţă pe la geamuri   

Mâine n-or să fie   

Însă câte-or să răsară   

Roşii pe câmpie…   

  
 

  

3 gânduri despre „George Safir – Femeie cu nume de-alint

  1. Poezii pline de sensibilitate!Rascolesc cel mai tainic coltisor din suflet!

Comentariile sunt închise.