Alexandru Mihăilă – aniversare

eseist, publicist

eseist, publicist

      Născut în 16 februarie 1950 în localitatea Bozieni, Neamţ. Studii: absolvent al Liceului “Roman-Vodă” din Roman,  Facultatea de Filologie, Universitatea Al I Cuza, Iaşi, promoţia 1974. Profesor de limbă română în judeţul Neamţ (1974 – 1989), secretar general de redacţie, revista Obiectiv, Bucureşti, (1990 – 1991), redactor principal la cotidianul Dimineaţa,(1991 – 1992), redactor principal revista Flacăra,(1992 – 1993), prim redactor şef adjunct revista Flagrant ( 1993 – 1995), director programe, Trust de presă Bir Contact S.A.(1995 – 1997), senior editor cotidianul Curentul (1997 – 2001), senior editor revista Flacăra (2001 – 2002). Debutul literar 1967,( povestiri), este găzduit de revista liceului Roman-Vodă, “Izvoraşul”, M.Ciobanu şi cunoscutul profesor Nicolae Grigore Steţcu.

Alte activităţi: redactor, membru fondator al revistei Opinia studenţească, Iaşi, 1974, director al săptămânalului Romanul Liber, Roman, 1991-1994, director  general S.C. Nord Contact (Agenţie de Presă), 1996, director promovare A. M. Press, 2003.

Activităţi deosebite: jurnalist de război în războiul de pe Nistru (1992), jurnalist de război în războiul din Iugoslavia, jurnalist în Zona de Securitate a Republicii Moldova, jurnalist în Transnistria.

Ştefan cel Mare contra Ştefan cel Sfânt

 „Noaptea sfântului Andrei a trecut, dar în satele catolice de pe Valea Siretului încă mai umblă strigoii! Emisari ai unor cercuri interesate, din Ardeal sau chiar din Ungaria, ademenesc copiii de „ceangăi“, promiţându-le burse la Budapesta, în schimbul însuşirii limbii maghiare. Cazurile au fost semnalate în localităţile Gioseni, Vladnic, Pustiana şi Luizi Călugăra. Din Gioseni, jud. Bacău au plecat să studieze la şcoala Jozef Attila din Miercurea Ciuc, 20 de copii.

Ce caută „emisarii“ în inima Moldovei, nu-i greu de ghicit: voturi pentru UDMR, sporirea vorbitorilor de maghiară şi în final, includerea artificială a „ceangăilor“ la numărul maghiarilor din România. Înainte de a intra în Săbăoani – cea mai mare localitate rurală locuită de români catolici, 12 mii de suflete – m-am oprit un moment cu gândul la Alecsandri şi asta pentru bunul motiv că staţia următoare pe calea ferată este Mirceşti. Un poet originar din Săbăoani, catolicul Carol Scrob, avea să elogieze succesul lui Alecsandri la Montpellier într-o poezie recitată apoi de generaţii întregi de elevi:

 „El ia cupa-n admirarea Ţării sale româneşti

   Toată lumea îl admiră pe poetul din Mirceşti“.

Iar bardul la Montpellier nu spusese altceva decât că:

 „Latina gintă e regină

   Într-ale lumei ginte mari“.

Astăzi, mulţi ar vrea să se uite acel omagiu modest al poetului din Săbăoani. Nu s-a uitat. Aşa cum n-a fost uitat Ion Robu, deputat care a exprimat voinţa ţăranilor din Săbăoani la împlinirea Unirii Principatelor din 1859 şi cum n-au fost uitaţi feciorii satului care s-au încolonat în batalioanele Războiului de Independenţă şi ale României Mari.“  

                                                  (fragment din Ştefan cel Mare contra Ştefan cel Sfânt)

 Cum am vorghit moldovineşti cu  Vasile Stati

„Supărarea lui Sadoveanu la vestea că literaţii de peste Prut i-au „tradus“ un roman în „limba moldovenească“ mai face şi astăzi deliciul intelectualilor din Chişinău: „ Auzi, mişăii! Sî mă traducî pi mini în limba me!“

Această întâmplare ar fi putut rămâne cu uşurinţă în amintire sau trecută la capitolul alunecări spre absurd a anumitor teorii lingvistice, dacă unele voci de la Chişinău n-ar susţine în continuare, sfidând adevărul istoric, că moldovenii vorbesc o altă limbă decât cea română şi că, la rândul lor, constituie un alt popor, cu o identitate bine precizată, deosebită de cea a poporului român. Se remarcă aici ideea doctorului în filologie Vasile Stati, autorul studiului „Istoria Moldovei în date“ (Chişinău, 1998) care, prin lucrarea amintită, încearcă să spulbere „basnele altora despre Moldova şi moldoveni.“ Pentru a-şi iniţia cititorii pe care îi consideră cu desăvârşire ignoranţi asupra „poporului moldovenesc“ şi a „limbii moldoveneşti“, Vasile Stati practică o metodă oarecum bizară a citatelor trunchiate pe care le interpretează după bunul plac, în dispreţul făţiş al adevărului. Pomeniţi de Vasile Stati, Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Costache Conachi, Vasile Alexandri, Mihail Kogălniceanu, George Topârcianu, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaş şi mulţi alţii, par a fi cu toţii partizani înflăcăraţi ai „limbii moldoveneşti“ şi ai „norodului moldovenesc“. Ideea de bază a cărţii se regăseşte în grija acestui părinte al „limbii moldoveneşti“ de a-i apăra pe moldoveni de români, căci, observă autorul, „insistent şi neobrăzat se încearcă a pune la îndoială publicistic, cvasi savant, politic – numele etnic moldoveni, numele istoric al statului Moldova, denumirea „Limba Moldovenească“.“ Obiectivitatea cercetătorului Vasile Stati este însă cât se poate de şubredă: în a sa „Istorie a Moldovei în date“, în timp ce ruşii „eliberează“ şi „alipesc“, românii se pretează la o „năvălire mişelească“, la o „ocupaţie militară“ , căci „armata română invadatoare“ şi „politicienii români“ „au declanşat operaţia de fabricare a motivaţiilor teoretice ale ocupării Republicii Moldoveneşti“, anume în martie 1918“.      

SCRIERI: Vremea Despărţirii, Ed. Virginia, Chişinău, 1994, Target, Ed. Deliana, Bucureşti, 2000 cuprinde reportaje literare, adunând într-o carte experienţa teribilă a războiului de pe fronturile din Transnistria şi din Yugoslavia, la care a participat în calitate de corespondent de război, Dialoguri în Angora cu Ioan Chelaru, Ed.A`92, Cazul Timofte-KGB, Editura Vis Print, Bucureşti ( 2008), studiu de poliţie politică. Sărută-mă, singurătate, editura Estfalia.

IMG_0008

Distincţii : Diploma de Onoare a Ligii de Prietenie Româno – Sârbe, februarie 2000. 

„Alexandru Mihăilă face parte din acea categorie rară de gazetari care, prin profunzimea observaţiei, puterea de sinteză şi concizia exprimării, poate metamorfoza ororile unui conflict militar într-o trăire dureroasă, participativă şi de atitudine pentru fiecare dintre noi.” (Dumitru Manolache)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alexandru Mihăilă, Articole, Cultura și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.