Epifanie Cozărescu

                                                          Eliberare ..?
                                                    „Bucovină, Bucovină – tu grădină
                                                    Cu harnici feciori
                                                                  Şi cu fete flori
                                                                  Ai făcut iarăşi pornire
                                                                   La un Hram cu bâlci şi prăznuire

 

Caii înhămaţi

 Turmele cu oi

 Veneau dinapoi

Iar pe urma lor un întreg popor.

 Mai pe jos şi mai călări

 S-adunau din patru zări

 Poposind din loc în loc,

 Spre bogatul iarmaroc

 Ce se ţine an de an

Colo sus, pe un tăpşan,

 De „Sânchietru“ – Cernăuţi,

 Unde trag negustori mulţi.

 

 Şi cum ajungeau,

 Drept se închinau,

 Traista jos puneau

 Şi se ospătau

 Însă mari, de odată,

Dintre nori vârtej se-arată:

 Păsări negre, cioc de fier,

 Răspândind groază din cer,

 Pe pământ „care de foc“

 Purtând moartea-n poloboc:

 Fugi copile, fugi copile,

 Că te prinde sub şenile!

 

De la Nistru la Siret,

 Numai jale şi bocet;

 Pân şi Prutu, lung şi lat,

 Lacrimi – sânge-a revărsat.“ 

***

Ultima dorinţã

 

„Pentru că din tinereţe

 Dragă mi-a fost hârtia cea albă şi bună,

 Scrisă de mine pe ambele feţe,

 Din ea rog să-mi faceţi cunună.

 

Dar să nu piară cu mine odată.

 Că-n lume nimic nu-i etern

 Doresc să fie cerată,

Să ţină măcar până trec de Infern.

 

Flori şi pomeni ce se-aduc şi se-nchin

 Nu jertfiţi pentru mine;

 Mi-ajunge o cană de vin

 Şi-un pumn de măsline…

Nu cheltuiţi aşadar, nici 1 leu

Pentru mine în plus;

Prefer să daţi la Muzeu

Tot ce-aţi adus!

 

Iar de scurtat acel drum

Fără de capăt şi glorie,

Să-mi puneţi alături măcar un volum

Cu IATRO-ISTORIE“

 

Scrieri: „Poeme paramedicale şi dedicaţii cordiale“ apărută la Roman 2004.

„Creaţia literară a medicului Epifanie Cozarescu se impune, mai înainte de orice, prin naturaleţe, spontaneitate şi omenesc. Cultivă o poezie a cotidianului firesc şi nu un cotidian poetizat de dragul rimei. Nimic din austeritatea turnului de fildeş sau arabescurile distilate ale limbajului. Totul e un dialog sincer, dus la lumină de zi şi desfăşurat pe aşezate, în afara timpului parcă, între oameni cu aceiaşi viziune asupra vieţii. O scriitura telurica, pornită la început ca o deschidere obişnuită de fereastra, după care autorul, nemulţumit de geometria faldurile perdelei, ca o eliberare, le dă pe toate la o parte.“

                                           Gheorghe A.M. CIOBANU

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Epifanie Cozărescu, Gh. A. M. Ciobanu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.