Emilia Ţuţuianu – Artur Silvestri, Un Străjer al Neamului

Prin locurile în care arhimandritul Ciprian Zaharia adăpostea în „perioada neagră”  oamenii ce-l slujeau pe Dumnezeu şi care suferiseră prin închisori, a poposit şi una dintre   personalităţile  culturii şi literaturii române – Artur Silvestri.

Specialist în literatură medievală, preocupat de filosofia religiilor, de patrimoniul istorico-religios al patriei, acest neobosit cercetător a cunoscut oameni şi locuri ce au format nucleul meditaţiilor sale în studii, eseuri şi articole ce depăşesc cifre comune – 2000 de articole, 400 studii etc.

Atras de existenţa mănăstirilor, de trecutul lor, de ctitorii lor, de  arhitectura şi de viaţa monahală ce învia şi se stingea între zidurile acelor lăcaşuri, paşii l-au purtat şi prin Moldova.

L-a impresionat mănăstirea Bistriţa, a cărui stareţ era neobositul Ciprian Zaharia. Acestui monument de credinţă şi spiritualitate, ce vine din neguri de ortodoxie, i-a dăruit – aşa cum mărturisea,  o monografie de o mie de pagini. Desigur, o mare prietenie s-a închegat între cei doi dăruitori de credinţă, însuşi Artur Silvestri mărturiseşte despre această scriere:  „într-un fel, această carte  este dedicată chiar lui”…pe care-l consideră că se purta „ca un episcop, ca un voievod…

Câte taine şi-au împărtăşit unul altuia, înconjuraţi de miresme şi străjuiţi de brazii cu cetina nemuritoare, de  pietrele  mormintelor  bravilor domni moldoveni de la Sfânta Mănăstire Bistriţa?….De câte ori ochii lor neobosiţi n-au alergat repezi pe documente şi ceasloave, pentru a retrăi istoria din veacuri a poporului român şi viaţa lui spirituală?

Nu putem şti!.. Dar,  sunt sigură că aşa s-a cimentat admiraţia şi respectul unuia faţă de altul, într-atât încât  moartea părintelui Ciprian Zaharia, ctitor de mănăstiri şi părinte spiritual al călugărilor – l-a „tulburat” nespus pe scriitorul şi istoricul Artur Silvestri.

Acum, dupa ce au trecut trei ani de la plecarea la ceruri a cărturarului Artur Silvestri, mai aproape de cei pe care i-a admirat, s-a alăturat „rugătorilor” din ceruri, iubitorilor de neam şi loc.

Şi-a câştigat amintirea vie in rândul celor care l-au cunoscut şi l-au admirat.

Dumnezeu să-l odihnească!

    Artur Silvestri   (19 martie 1953 – 30 noiembrie 2008)

Reclame

Un gând despre „Emilia Ţuţuianu – Artur Silvestri, Un Străjer al Neamului

Comentariile sunt închise.