Gh. A. M. Ciobanu

Dual muşatin de spirit – „Melidon”  

cronică literară

„Tradiţionala vatră de cultură a Romanului păşeşte, acum, la început de nou Mileniu, cu două arcade de spiritualitate, una generată cu cinci sferturi de veac în urmă – Biblioteca publică – şi cealaltă, existentă de curînd – Societatea Culturală şi Revista ei >>->- amîndouă purtînd pe frontispiciul lor de înţelepciune numele cărturarului muşatin, George Radu Melidon, de unde şi denumirea publicaţiei de „Melidonium”. Două popasuri de altitudine şi demiurgism, amîndouă dăruind aripi de zbor culturii poporului nostru şi poporenilor aflaţi aici, la străbuna confluenţă moldavo-sireteană.

Zămislită, cu peste un secol în urmă, modestă şi-ntr-un alt lăcaş, Biblioteca îşi va împleti truda ei de luminare a cititorilor, cu acea a Societăţii Culturale „Miron Costin”, cu acesta prestigioasă „scenă spirituală”, în „Amfiteatrul” căreia au ‘ poposit, în perioda interbelică, numeroase somităţi naţionale sau din afară, printre care şi genialul George Enescu.

După război, Biblioteca îşi definitivează sediul, în actuala clădire „florentină”, apartenenţă la început, iubitorului de frumuseţe arhitectonică, Vasile Ioachim. Un aşezămînt care, o dată privit nu se poate uita, prin arcuirile sale exterioare, prin cariatidele din firide şi, mai ales, cu simbolica sa „Campanillă”. Neiertătoarea şi fireasca dăltuire a sistematizării a mai „muşcat” din ea, dar, aşa cum este, rămîne, pentru trecătorul sau vizitatorul ei, un „Ave Ars”.

Casa Ioachim, astăzi Biblioteca municipală, desen Ctin. Bârjoveanu

                                                                Casa Ioachim, desen Constantin Bârjoveanu

Biblioteca Municipală a Romanului, luîndu-şi mai tîrziu şi numele cititorului ei, „George Radu Melidon” şi el un fiu şi un cărturar al Urbei noastre, s-a impus, de la început, prin evantaiul larg al diverselor slujiri aduse culturii, de la ritualul sacrosanct al Cărţii şi pînă la relaţiile cu exteriorul naţional şi universal. E, la ora actuală, un sanctuar spiritual, numit, ca exterior, „Palatul cu Campanillă”, iar în interior, „Tezaurul celor peste o sută cincizeci de mii de tipărituri” diverse şi „pentru toţi”. „Donaţia Melidon”, acum Bibliotecă Municipală   , a ajuns să devină un adevărat „Ceahlău” al spiritualităţii umane.

Evoluţia spre mai mult a acestui lăcaş de cultură a tăcut ca în perimetrul ei să se constituie, în paralel, şi o Societate Culturală, ce poartă numele ctitorului „Melidon”, ce nu de mult şi-a alăturat şi o Revistă politematică – „Melidonium” – amîndouă ducând mai departe, pe un alt plan, numele cărturarului fondator. Şi Societatea, ca şi Revista ei, sînt editate de bibliotecara psiholog Emilia Ţuţuianu – Dospinescu care ne mai onorează şi cu unica şi rodnica Editură romaşcană – „Muşatinia”, ce-i aparţine de aproape un deceniu.

E un omagiu dual, pe care urbea nostră îl aduce acestui romaşcan, ce a îndrăgit, cu mult în urmă, cultura păstrată în tăcerea cărţilor şi universul de gîndire cuprins în ele, animat, în acelaşi timp, şi de hanii suprem’de a dărui şi altceva, încît, prin aceasta, o carte, devine „bibliotecă”, iar gîndul profund al unui autor se răspîndeşte în lume.

De aceea era firesc ca, mai tîrziu, în timpul nostru, cel ce-i va preţui această dărnicie să fie doar un editor. Şi urbea noastră a înfăptuit, cu har şi dar, această îngemănare a „cuvântului scris”.

E o dualitate rară, în care o Bibliotecă şi o Societate Culturală, colaborează pentru oameni, iar oamenii, setoşi de „zborul cărţii”, deschid cu drag, cînd un portal, când pe un altul, spre a se simţi la înălţimi de gând ales.”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în cultura romascana, Gh. A. M. Ciobanu și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.