Victor Mitocaru- biografie

publicist, Bacău

Născut la17 aprilie 1942, comuna Pângăraţi, judeţul Neamţ; activitate ca profesor, scriitor în Bacău. Şcoala primară în comuna natală; Liceul Bicaz (1961); Institutul pedagogic din Bacău (Facultatea de filologie); Facultatea de limbă şi literatură română a Universităţii Bucureşti (1957). Profesor la Liceul nr. 3 Bacău (1964-1968); instructor la Comitetul Judeţean de Cultură Bacău; redactor la revista Ateneu (1984- 1997); muzeograf la Complexul Muzeal Ion Borcea, Bacău (din 1998); consilier editorial la Editura Ion Borcea Bacău. Colaborator la publicaţiile Ateneu, Steaua, Cronica, Convorbiri literare, cu grupaje de poezii şi eseuri.

SCRIERI: Intonaţii (în colaborare), Editura Junimea, Iaşi,1969; Viaţa lui Criste Cristoveanu (studiu monografic), Ed. Corgal Press Bacău, 1998; Pedagogia muzeală (în colaborare), Bucureşti, 1999; Un muzeu – O lume, Ed. Ion Borcea, Bacău 1999, “Cu Ion Borcea, prin veacul frământat” Editura Corgal Press bacau 2004,  “Un expirat in Agora”, “Corabie în derivă”-versuri ed. Rovimed Publishers Bacău 2010,  “Calator prin Utopia Felix” (Editura Rovimed Publishers, 2011), „Dintr-un iad într-altul”, Ed. Casa Scriitorilor, Bacau, 2008.

*

“Plurivalent in ale literaturii (a publicat volume de versuri, monografii, eseuri, interviuri, epigrame), Victor Mitocaru vine cu o noua si frumoasa surpriza pentru cititorii sai: un roman, “Dintr-un iad intr-altul” (Ed. Casa Scriitorilor, Bacau, 2008). Titlul e unul explicit, in sensul ca oricine isi da seama despre ce “iad” e vorba: cel comunist si cel prezent. Este, insa, ca sa zic asa, un iad vesel pentru ca, aidoma tuturor artistilor inzestrati, Victor Mitocaru isi pastreaza mereu intre valente jovialitatea. Asadar, romanul coboara in istorie pentru a da o marturie asupra a circa cincizeci de ani traiti de romani. Nu este nici pe departe o carte care sa respecte regula celor trei unitati: de loc, de timp si actiune, ci planurile narative se deruleaza in episoade scurte ce se succed in iuti alternante, pentru a oferi romanului o structura pe care as numi-o mozaicata. Sint asezate, ici-colo, mici piese si abia in final cititorul poate vedea intreg edificiul. E o structura specifica postmodernismului literar si ea sugereaza fragmentarea vietii, dar este, in acelasi timp, si o resursa pentru mobilitatea naratiunii. Exista, de asemenea, si un interesant si inteligent joc al pasarii naratorului, astfel ca Ionut Gindu (actantul central) este cind personaj, cind narator. Dar, probabil, cea mai mare surpriza este insasi scriitura, care demonstreaza talentul de prozator al lui Victor Mitocaru, un talent despre care esti mirat sa constati ca a fost ignorat multa vreme de scriitor, el hotarindu-se abia dupa multi de poezie sa atace consistenta (si foarte dificila) formula romaneasca. Placuta la citit, cu momente de jovialitate, cu o anecdotica bogata, spirituala si realista in acelasi timp, cartea lui Victor Mitocaru este cea mai frumoasa surpriza pe care ne-a oferit-o o editura bacauana anul acesta. (Dan PERSA) www.ziaruldebacau.ro

*

“Încă sexagenarul Victor Mitocaru, ce şi-a legat numele de revista Ateneu, în care avea, până de curând rubrica sa, ne-a oferit recent, în stilul propriu, o carte care îl face cu totul neîncadrabil. Călător prin Utopia Felix (Editura Rovimed Publishess, 2011) oferă cititorului, cu eleganţă şi ţinută editorială atractive (consilier editorial Calistrat Costin; ilustraţia copertei: Constantin Chirilă) o varietate deconcertantă de forme textuale, într-o revărsare de stări de spirit cum rar întâlneşti. Te poţi, dintr-odată, gândi la asta, din moment ce sub titlul ironic cred, ori autoironic (felix – fericit, binecuvântat; utopie – fantezie, himeră), stau alături – cine credeţi? teribilul savant Einstein, îngândurat, cu celebra lui formulă în mână (E = mc2) şi o tânără femeie melancolică ce ne arată două cifre (80-160), ce pot fi posibile vârste umane, sau viteze de automobil (?). Pe coperta a patra, e unul din cele mai expresive texte: Lecţia despre autostradă (în stilul lui Nichita Stănescu) – o parodie satirică inspirată.

Dar ce găseşti în carte (peste 200 pagini)? De toate. Năvalnic, liber şi pe banii lui, autorul – colocvial, relaxat, impenitent – după ce în ultimele decenii a publicat volume de poezie, epigrame, proză, publicistică şi monografii, aşază pe pagini, fără pretenţia ordonării tematice: secvenţe diaristice, reflexii întâmplătoare (unele serioase), anecdote (eroi – Băsescu, preşedintele României, Elena Udrea – ministru, Ilie Năstase – campion la tenis, Ceauşescu – fostul şef de stat etc.), comentarii social-politice, literare sau aparent filosofice (unele inspirate de mass-media), satire în proză, ori în versuri (o celebră poezie eminesciană Doina e parodiată cu trimiteri post-decembriste), microportrete (pentru poetul Adrian Păunescu; prim-ministrul Boc şi alţii), note despre lucidele texte ale lui Drăghicescu, Rădulescu-Motru, amintiri (o berărie din anii ’60 în Bacău şi fauna care o popula, cu unele figuri băcăuane destul de cunoscute), note istorice care, în timp, îl obsedează pe autor (raporturile liberali-ţărănişti, familia Brătianu), figuri enigmatice precum Anta Raluca Buzinschi – marcată de geniu poetic, care s-a sinucis, înfiorând urbea şi elita literară, şi altele.

Cititorul poate întâlni, în mod surprinzător, secvenţe eseistice/eseuri adevărate precum cel despre eroul frumosului basm românesc Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Am confruntat incipitul cu finalul, pentru a vedea dacă nu ne-a scăpat ceva ascuns din structura compoziţională: e o autoscrutare fără menajamente şi o micro-analiză a celebrelor cuvinte ale lui Rimbaud: „Eu sunt un altul”. Dacă, spre final, am găsit şi două pagini de glosar cu regionalisme, ne-am zis că n-am greşit: Victor Mitocaru iubeşte citatul, scrisul, dar are umor, dispune de cunoaşterea limbii – adică are talent literar; aproape că a depăşit evaluările fostului său profesor Constantin Călin, care l-a considerat „poet livresc”, „cap teoretic”, „cu plăcerea de a gândi în paradoxuri”, „de a răsuci pe diverse feţe unele vorbe celebre”.

Viaţa literară băcăuană are un talentat reprezentant în Victor Mitocaru.” Grigore CODRESCU   (www.ateneu.info)

 

*

“Victor Mitocaru este strasnic de selectiv cu scrierile sale, atunci cand se hotaraste sa le incredinteze tiparului.

Cu o memorie fenomenala, este dispus pe loc sa-ti reproduca intacte spusele unui personaj pe care l-a intalnit acum 40 de ani, intr-o postura ce nu tinea, intelectual, de scaunul pe care il asezase intamplarea – sugubat acid, asezat de-a stanga Tatalui, cand furios, contemplativ, dar cel mai des analist fin al cotidianului, Victor Mitocaru a turnat in noua sa carte tot ce a adunat intr-o viata: “Calator prin Utopia Felix” (Editura Rovimed Publishers, 2011).

Ironia analitica porneste de la coperta, realizata de prietenul sau Constantin Chirila: Einstein cu celebra lui formula care a facut ordine in Univers, alaturi de o doamna celebra prin demersul sau politic non-matematic 80=160. De la geniu la nimicnicia subjugata intereselor meschine. Inteligenta versus prostie. Cartea este un maraton cultural, politc, literar, social la care autorul si-a inscris personajele si, in loc sa le depaseasca ca intr-o competitie sportiva, le obliga sa ajunga la linia magica a invingatorului. Sunt savuroase amintirile din copilarie, scoala, profesorii, mama, tata, colegii, amestecate, fara titlu, fara o ordine, cu incursiunile fine, scoase din trepidatiile vietii: Carol al II-lea devine o obsesie, Ceausescu, “prizonier al iluziei comuniste” pierdut, amalgamat si agramat in socialismul lui “multilateral dezvoltat”, Basescu – un vulturas miop, un animal politic, cu supralicitari de ocazie.

De pe la pagina 70 se supara cu blandete pe tot si pe toate, devine gazetarul clipei, editorialist, analist al fenomenului politic, al personajelor care populeaza fauna salbaticita de goana dupa bani si pozitii in stat. Sabreur neintrecut in disputele cavaleresti intru cuvinte si idei, nu se lasa niciodata descoperit: prefera atacul. Devine specialist in agricultura, comert, administratie, insa are grija fireasca a tonului; ii este straina morala, insa ea este prezenta peste tot, cititorul o poate formula in cutele fruntii. Calator neobosit prin paginile literaturii universale, se infrupta satios si din “fenomenul cultural romanesc”, bulversat de multele “istorii” semnate de “cuceritorii adevarului absolut”. Grav cu prezentul (“Mai este timp de scapare?”), ne obliga la fiecare pagina sa ne uitam in oglinda si ne sugereaza sa lasam deschisa Cartea. Devine, la pagina urmatoare, un aparator al mediului inconjurator, ca imediat sa ne spuna o intamplare cu George Lesnea sau o alta, la fel de savuroasa, cu Andrei Plesu, prizonier la Tescani. O carte – “Calator prin UTOPIA FELIX” – care nu a avut parte de o lansare cu fast (tiraj mic, bani putini), insa o puteti citi daca il asteptati pe autor la coltul strazii Vasile Alecsandri cu Liceul “Alecsandri”. Este dispus zilnic la o galceava intelectuala.” (G. Baltatescu)

*

Victor Mitocaru – „Un expirat în Agora”

Victor Mitocaru ne-a obişnuit în ultimul timp cu apariţii de o calitate neîndoielnică. Fie aşezat sub semnul epicului ori al liricului, Victor Mitocaru prezintă toate „datele” (am argumentat cu ceva timp în urmă !) unei personalităţi ce înţelege fenomenul cultural în propria-i complexitate; în acelaşi timp, marele merit al domniei sale este acela de a rămâne în tot ceea ce face aproape de social, de relele şi isprăvile „oamenilor timpului”. Cu o fineţe demnă de invidiat, acelaşi Victor Mitocaru are şi ştiinţa de a fi zugrăvit portretul unei societăţi în care paradoxul e la el acasă, loc al unor fenomene stranii ce se autoconstituie în puncte de plecare pentru constatări ce ulterior, doar conformându-se explicaţiilor oferite, reintră în sfera logicului.

Ultima carte apărută la Editura Pim - „Un expirat în Agora” – se doreşte o continuare a volumelor de publicistică anterioare – „Prezentul discutabil” şi „Scrisori din ţara cornului cu lapte”, tematica fiind asemănătoare, oglindind realităţi social-politice diverse. Deşi ar fi putut lesne aluneca către un discurs banal moralizator sau, şi mai grav, către o parodie a cotidianului, cartea surprinde echilibrat realităţile, mutând interesul către o ulterioară meditaţie asupra raportului valoare /nonvaloare.

Crescut la şcoala celor îndrăgostiţi de literatură, autorul drămuieşte fatalitatea unui popor ajuns în proximitatea propriilor limite. După cum singur mărturiseşte, „în realitate, luarea lucrurilor în serios se află la noi la un nivel atât de scăzut, încât nici glumele nu mai au un efect salutar. Dimpotrivă, deşănţarea fiind la ea acasă, susţinută furibund cu sau fără voinţă, […] a pătruns precum un nor radioactiv până în substanţa medulară a organismului social”.

Textele se înlănţuie de-a lungul a patru capitole: primul este dedicat în special problemelor mai sus amintite (social-politice), pentru ca cel de-al doilea să surprindă o mică parte a aspectelor pozitive din educaţie şi cultură. La o privire mai atentă, asistăm la o „bipolarizare” a subiectului. Dacă primul capitol stă, după cum era normal, sub semnul unui sentiment de regret – odată cu constatarea lucrurilor superficial făcute, de-a lungul celui de-al doilea sunt recuperate zone de o firească normalitate. Autorul se află mult mai aproape de actul literar propriu-zis odată cu ultimele două capitole, acolo unde transcrie cu modificări minore o parte din cronicile, recenziile, eseurile publicate în varii reviste de cultură, printre care „Ateneu”, „Cartea”, „Carpica”, „Jurnalul literar”, „Tomis”, „Vitraliu”.

Prezentul volum de publicistică întregeşte portretul societăţii contemporane a ultimelor două decade; ca şi în cazul apariţiilor precedente, Victor Mitocaru îşi construieşte intervenţiile sub chipul eseului populat de personaje reale. Fără a-i situa problematica într-un provincialism desuet, cititorul poate avea totuşi revelaţia unor echivalenţe cu „strada”, în „imediat”. Prin urmare, de această dată, eventualele asemănări cu realitatea sunt obligatorii de inventariat. Din această perspectivă, e delicioasă lectura „metamorfozelor lui Pauper” – schiţă sinistră a unui comportament deviant ce tinde să acapareze – fie şi pentru o clipă, fie doar şi pentru a sa unică imaginaţie – un oraş întreg: „Într-adevăr, Pauper câştiga în popularitate. Proba evidentă era de natură lingvistică: oamenii derivau adjective de la patronimul celebru. Numeau localitatea ca fiind oraşul Pauper, societatea – pauperă, cartierul pauper, etc.” Nimic mai evident ! De aici şi până la alte „disfuncţiuni” nu mai rămâne decât un pas: nebunia partidelor politice care generează o nouă „epocă boschito”, nebunie aflată cumva în ciudata continuare a mult blamatei „epoci de aur”. Mult discutata „problemă a generaţiilor” este pe bună dreptate trecută sub semnul ironiei, prezentul găsind oricând multe puncte de legătură cu tarele anilor pre-’89. Mai departe, „despre formă şi conţinut” într-o Europă ce patronează multiculturalismul şi multilingvismul, pentru ca în „poporul alternativ” autorul să aşeze pe cântar, printre altele, şi câteva constatări surprinzătoare ale preşedintelui ţării. Formele democraţiei actuale par a fi picat marele test, astăzi aflându-ne într-o evidentă încurcătură, indecişi dacă „primim cu criza au ba” – de parcă am avea de ales ! Aparent fără legătură, într-un gest de reverenţă, autorul preţuieşte volumul „Pâinea cea de toate zilele” de Ovidiu Genaru – una dintre rarele apariţii singulare, tocmai prin inedita manieră eseistică de a reface un istoric cultural al pâinii.

Capitolele de final prilejuiesc reîntâlniri (sub forma judecăţilor critice) cu apropiaţi ai spaţiului cultural, printre care îi voi aminti pe Ştefan Dincescu, Vasile Sevastre – Ghican, Eliza Macadan, Corneliu Ifrim, Dumitru Ignat, Victor Munteanu, Gabriel Chifu.

„Un expirat în Agora” ar putea oferi încă o dată motivul pertinent pentru reevaluarea stării lucrurilor, măsura corect drămuită a unei conştiinţe ce se gândeşte în societate, pentru societate. Marius Manta  (http://bran.ablog.ro)

About these ads
This entry was posted in Articole, Victor Mitocaru and tagged , , , . Bookmark the permalink.